Si printesa il salva pe print din ghearele dragonului....

Cum ar fi daca intr-o zi toate povestile din lumea aceasta s-ar inversa, s-ar amesteca, iar personajele ar fi de nerecunoscut? Printii ar deveni molateci si nepriceputi, iar printesele s-ar da si de trei ori peste cap sa cuprinda lumea.
Cum ar fi daca am citi cu atentie basmele si am descoperi ca de fapt printesele sunt puternice, accepta situatia in care se afla (cateodata din propriile lor greseli), cauta singure solutii, testeaza, esueaza apoi iar incearca si in final razbesc prin neantul de provocari, fiinte mitice si muuulte dorinte.

Pentru ca da, printesele razbesc de unele singure, gandesc, isi fac aliati, ba o zana buna, ba niste animalute sau, de ce nu, o vrajitoare malefica cu care sa faci un targ...vocea in schimbul unei perechi de picioare.
La ce bun sa tot gresesti si sa te lasi lingusita, folosita, provocata, sa tot cumperi ba un pieptene, ba un mar, ba un vis prea mare pentru tine cand tu esti o biata cenusareasa, daca nu exista tocmai sansa de a rascumpara toate aceste greseli...de a invata sa te accepti asa cum esti si mai ales sa-i accepti pe ceilalti.
Doar atunci si numai atunci vrajitoarea va muri, iar demonii vor fi invinsi.

Iata cum imi povesteste mami basmele....acum nu inteleg, dar ulterior transform in joc toate acele temeri si frici pe care le am si nu reusesc sa le verbalizez. Nu inca...
Ce daca in jocul meu moare printesa, copilul sau iepurasul? Probabil trebuie sa moara, pentru ca frica mea sa fie depasita....Ce daca printesa va cadea din turn tocmai cand era pe punctul de a ajunge la print? Era nevoie ca ea sa cada pentru ca ulterior sa razbeasca si sa gaseasca o cale potrivita pentru ea.
Mami a citit acum un an o carte minunata, publicata la editura Trei, Vrajitoarea trebuie sa moara, pe care daca un parinte o citeste, va intelege altfel basmele si mai ales, va intelege altfel jocul copilasilor.



Dar nu asta vroiam sa va povestesc, ci vroiam sa va arat ce am primit sub brad, de Craciun. :))
Este vorba de un joc ce dezvolta gandirea logica si perspectiva spatiala, unde mai pui ca se lipeste de minune si jocul creativ.
Se numeste Camelot Jr, si a sosit la mine tocmai de Craciun in urma unei recomandari tare intelepte ale Emei, mamica prietenei mele.

In principiu, ce trebuie sa faca copilul este sa accepte anumite provocari, cu grad de dificultate din ce in ce mai greu...

....apoi sa aseze piesele jocului astfel incat printul si printesa sa se regaseasca, dupa ce fiecare sau pe rand este inchis intr-un turn.
La inceput nu prea stiam cum sa fac si ma amuzam de tot ce se intampla pe acolo...

Este un joc pentru grupa de varsta 4+, insa primele provocari sunt relativ usoare si pot fi realizate si de catre un copilas de numai 3 ani si 2 luni. :))

Asezam blocurile de lemn, observam potrivirile sau nepotrivirile, si astfel mi-am testat abilitatile motrice, gandirea spatiala si logica, am observat starile de echilibru: stabil, instabil si indiferent.

Dar cel mai grozav mi s-a parut mie faptul ca printesa se duce si-l salveaza pe print, ori de cate ori acesta este inchis in turn de dragon, zmeu sau vrajitor. 
Cateodata  podul cadea, aparea o gaura din senin si printesa ajungea in apa cu crocodili si tot asa...dar alteori o scara aparea de nu stiu unde, o sfoara o ajuta sa coboare din turn si un pod magic statea perfect pentru ca ea sa treaca.

Am tot exersat, am tot potrivit piesele si in curand m-am prins cam cum ar trebui sa le asez si ce trebuie sa fac cu ele...

O sa va mai povestesc si de alte jocuri minunate primite in dar de Craciun, dar pana atunci va las, ma duc sa imbrac o papusica si sa trec cu ea podul catre taramul imaginatiei...

O seara linistita,
Pupici, pupici
Sofia.

Aluat, faina si decoratiuni de brad!

Iata ca a sosit si Ajunul Craciunului!
La noi in casa miroase a cozonac, a perdele proaspat calcate si a brad! :))
Din pacate, eu sunt tocmai acum racita, cu febra. Dar asta nu m-a oprit de la joaca si de la bucuria de a participa alaturi de parintii mei la pregatiri.

Stiu ca multi copii se joaca cu multa placere cu aluatul. Eu una sunt un mare fan al framantatului, intinsului si decupatului.
Mami si tati s-au apucat ieri dupa-masa de cozonaci... totul bine si frumos, dar o mogaldeata de trei ani avea nevoie de atentie si de multe activitati care sa o tina ocupata. 

Asa ca ce putea fi mai distractiv decat sa particip si eu alaturi de ei?

Haideti la joaca cu aluatul!  

Ne-am gandit noi ca ar fi tare frumos sa avem si niste decoratiuni de brad facute de mine pe care sa le impartim in ziua de Craciun rudelor si prietenilor nostri. 
Atentie, decoratiunile obtinute dupaaceasta reteta nu se mananca! Este o coca de tip playdough, extrem de usor de modelat pentru copii, rezistenta, iar decoratiunile rezista mult timp. E drept, eu le mai ling din cand in cand, pentru ca sunt sarate!

De ce aveam nevoie:
- coca;
- un bol incapator;
- sucitor;
- forme pentru decupat;
- o tavita pentru uscat formele / copt.
(eu aveam un set tare dragut pentru prajiturele cumparat de la ikea, de la raionul pentru copii).

Mami mi-a pregatit intr-un castron propriul meu aluat pe care sa-l framant bine, bine.

Ingredientele sunt urmatoarele:
- 2 cesti mari faina;
- 1 ceasca apa;
- 1 ceasca de sare;
- 2 lingurite sare de lamaie;
- 2 lingurite ulei;
- colorant alimentar sau cacao.

Cum am procedat?

Mai intai, mami mi-a dat sa pun ingredientele in bol. Era necesara multa atentie la masurat, dar m-am descurcat.

M-am apucat de framantat si am framantat...

Apoi, am intins aluatul pe masa de lucru cu sucitorul si am tot intins...pana a venit mami si l-a netezit frumos.

Cu formele mele am decupat stelute, omuleti martieni :), braduti, stele si inimioare...

Cu un pai, am dat gaurele pe unde sa treaca panglica...

Le-am pus pe tavita la uscat, pe un calorifer. Se pot si coace la cuptor, insa mamei nu-i place ca se rumenesc.

Separat, mi-a pregatit mami si o coca de biscuiti cu cacao din care am decupat o gramada de alte forme si pe care le-am copt la cuptor. Sunt delicioase!

Azi dimineata, le-am pus snurulete si le-am atarnat in bradut. Tare sunt dragalase...si un cadou minunat pentru Maia, tataie si matusile mele.

Joaca cu aluatul este o experienta senzoriala de neuitat pentru orice copil, chiar si pentru cei reticenti la murdarie, pentru cei sensibili din punct de vedere emotional, pentru cei blocati, timizi si mai ales pentru cei hiperactivi. Odata ce reusesc sa se conecteze corporal si emotional, mintea se linisteste, emotiile se dilueaza iar copiii isi recapata controlul mult mai usor.
Are acelasi efect ca si apa, mai ales cea curgatoare, spuma si puful fin.

Va invit si pe voi sa va alintati simturile alaturi de cei dragi in aceste zile de sarbatoare.

Craciun Fericit!

Pupici, pupici
Sofia

Spuma de ras, culorile, apa si starile de agregare...hmmm

Salutare tuturor,

Astazi n-am mai vrut sa merg la patinoar, spre dezamagirea mamei care prinsese gustul a 20 minute de patinaj cat eu ma chinuiam cu un instructor. Dar vine vacanta, asa ca o sa aiba mami timp sa recupereze.

Dar sa va povestesc despre activitatea noastra de astazi: spuma si gheata.

Dupa o jumatate de ora de harjoneala, mami a scos din congelator o cutiuta stranie plina de stelute colorate. Erau cuburi de gheata sub forma de stelute. :) Gheata reprezinta starea de agregare solida a apei...hihihi

Dar magia consta in faptul ca erau colorate: rosu, galben si albastru...de fapt mami amestecase mai demult apa cu putin colorant alimentar si le-a pus la congelator, dupa care a uitat de ele vreo saptamana.

Apoi, s-a dus la baie si a luat spuma de ras a lui tati (ce-i drept, lui tati nu prea-i foloseste ca are barba).

Sa va zic ce a urmat: a turnat o gramada de spuma intr-o cutie, apoi peste ea stelutele de gheata. Parca era ca intr-o poveste cu craiese ale zapezii...spuma fina de care nu ma mai saturam sa o framant, cuburile de gheata atat de reci, dar atat de frumoase, mai ales cele albastre.

Si ma jucam mereu, imi inghetau manutele, dadeam fuga la baie sa mi le incalzesc sub apa, apoi iar la joaca.

Am observat cum, pe masura ce ma jucam, stelutele se micsorau si se tot micsorau...pana cand, deodata au disparut.
Iar spuma a devenit mai degraba lichida, se scurgea pe mansetele mele, spre disperarea mamei care stia ca acel colorant albastru nu prea iese usor la spalat. :))

Pentru ca da, pe masura ce se topeau stelutele, spuma devenea tot mai colorata, mai degraba albastra.

Inspiratia mamei a venit de la notjustcute, de altfel un site minunat, plin de idei de jocuri senzoriale.
Am stimulat gandirea logica, intelegerea, senzorialul si comunicarea verbala.

Eu nu intelegeam de ce nu mai am spuma, iar mami mi-a povestit un pic despre starile de agregare ale apei. Cam complicat pentru cei trei anisori ai mei, insa gheata s-a topit si spuma s-a muiat toata si s-a colorat.
"Mami, mai pui spuma? ca s-a terminat de la gheata asta..." :))

Iata cum am petrecut eu inca o seara alaturi de mami...iar acum urmeaza o poveste minunata de seara: "Poveste muzicala de Craciun" - o carte recomandata de Camelia si M.  care a aparut cu ziarul Adevarul de astazi, 19 dec 2012. Inca mai poate fi gasita la chioscurile de ziare.

Pupici, pupici,
Sofia.

Cum amenajam spatiul de joaca la 3 ani?

La noi acasa nu prea e spatiu. Desi eu am camera mea, mobila a fost facuta dupa nevoi si buget. Asa ca dulapioarele de jucarii nu exista momentan, dar sunt in plan, spune mami. Nu stiu ce-i acela un plan, cred ca e un loc undeva unde stau lucrurile o perioada pana sa vina la noi...:)

Mami si cu tati au gasit o solutie...sa va povestesc un pic.

In primul rand, mami nu-mi prezinta jucariile in cutii si nu toate odata. De ce? Pentru ca nu ma atrag de nici un fel cutiile multicolore si cosurile de plasa, interminabile cu jucarii, unde mai pui ca nici nu prea stiu sa deschid ambalajele. Cel mult, rascolesc intr-un cos pana la fund si insir in camera tot ce gasesc acolo. Unele ajung si in bucatarie, altele in hol sau in dulapul mamei. O data sau de mai multe ori au aterizat si in ghetele lui tati.

Dar n-a fost asa de la inceput...camera mea devenise un paradis al plusurilor, puzzleurile si cartile stateau gramada, fara nicio noima prin toate partile. Noroc ca acest lucru n-a durat mult.

Pe atunci nu existau nici macar in plan dulapioare speciale pentru mine. Asa ca mami a golit o parte din biblioteca si a modificat un alt corp pentru a le transforma in zona mea de lucru. 

Cartile sunt minunate, le ador, le citesc si le invat cateodata pe de rost. Toate cartile au fost asezate in biblioteca mea, dupa categorii, cu etichete colorate sa le pot identifica usor si eu. Va spun sincer ca inca nu pot, dar ma straduiesc. 

Toate etichetele sunt scrise cu litere mici de tipar, literele pe care invat eu sa le scriu si sa le citesc.

La unele zone (arta, fisele de lucru si activitati) inca mai este de lucru... :)) tot mami sta si mi le prezinta, iar eu imi aleg ce sa lucrez. Stiu sa-mi iau singura penarul sau sa pun la loc jocurile cu carti sau fisele de la Gama dupa ce ma plictisesc de ele, dar cam atat. 

In schimb, am o parte care ma atrage mult si de care nu ma plictisesc pe care mami o mai schimba cateodata, alternand materialele si jocurile. De aici, eu imi aleg singura cu ce vreau sa ma joc, iar daca nu stiu cum se utilizeaza, o intreb pe mami: "ce trebuie sa fac aici?"

Pentru ca invatam sa scriem, mami a ales sa-mi plaseze la indemana jocuri ce stimuleaza mult motricitatea fina:

insirat margele 

insirat nasturi (e un joc minunat si multifunctional de care v-am mai povestit aici), 

materiale de cusut sau de taiat legume

materialul de taiat

de potrivit elemente 

de desfacut diferite capace

sau de desfacut diferite incuietori

o scena de teatru cu magnet

Exercitiile de Motricitate fina ajuta mult la dezvoltarea dexteritatii mainii si degetelor, ulterior vazandu-se rezultatele mai mult decat frumoase la scris, desenat etc.

In cealalta parte este o combinatie intre senzorial si matematica, dar si de motricitate. 

Am la indemana materiale care ma ajuta sa identific forme, sa le potrivesc, sa le numar si sa observe diferentele intre ele.

O numaratoare si un material ce ma ajuta sa numar corect.

Alaturi, am masuta mea de lucru...o masuta mica de la Ikea pe care am acaparat-o numai eu. Si tare draga imi este.

Cand vor veni dulapioarele din plan in camera mea, o sa va arat cum am amenajat. Deocamdata, eu lucrez in camera de zi si tare-mi place sa am locul meu aici, alaturi de mami si tati.

Pupici, pupici,
Sofia.

La polul nord - joaca cu sensory bin.

Mami mi-a facut multe surprize astazi. Si asta pentru ca suntem doar noi doua tot weekend-ul.
Intai, ne-am trezit de dimineata si am pregatit pantalonii de zapada...credeam ca vom merge la sanius. Dar mi-am adus aminte ca-mi spusese mama ca astazi vom patina. Asa ca, astazi a fost prima mea zi la patinoar si pe patine.
N-a fost tocmai cum ma asteptam...intai nu aveau la inchiriat patine pentru piciorusul meu mic, asa ca am "insistat" sa-mi dea orice patine are...am nimerit unele imense. Apoi am vazut ce frumos patinau ceilalti si m-am dus cu mami pe gheata ca sa descopar ca eu nici nu reuseam sa ma tin pe picioruse.
Asa ca am plans... plangeam fiindca ca-mi placea mult si vroiam sa patinez dar in acelasi timp mi-era foarte frica, obosisem si mi-era tare somn de la aerul rece. Normal ca pe drum am adormit bustean.

Dar nu despre asta vroiam sa va povestesc, ci despre a doua mea surpriza de acasa. Mi-a pregatit mami sensory bin de iarna! Multumim Camelia si M. pentru ideile voastre minunate din care s-a inspirat si mami.
L-am numit impreuna "viata la Polul Nord si la Oceanul Inghetat".

Materialele folosite pentru sensory bin:

- un vas imens de sticla de la bucatarie;
- sare simpla, alba, fina;
- sare roz, fina de Himalaya;
- bulgarasi mici de polistiren;
- bulgarasi mari de polistiren;
- bulgarasi fini pompom;
- un CD vechi care sa imite gheata;
- 2 miniboluri de sticla si o lingurita de plastic;
- tub arctic de la Safari Ltd, cumparat de la jucariata.ro;



Eu imi dezghetam piciorusele in urma experientei noastre de patinaj, si asteptam sa ma strige mami ca e gata cus-cusul. Cand colo, vine mami cu ditamai vasul tocmai bun de jucat.

Nici nu stiam ce sa fac, asa ca am intrebat-o pe mami: "ce trebuie sa faci aici?" asa eram de uimita.

Apoi, pana a fost gata masa, m-am jucat non-stop...

si iata dupa o ora jumate, inca mai revin la vas si mai bag manutele putin, mai studiez igluul, mai adun niste sare. :))

Intre timp, au mai aparut si alte personaje: o morsa, un ren, o vulpita polara si un pinguin.

Si pentru ca de data asta doar m-am jucat, mami nu a intervenit in nici un fel: doar m-a avertizat ca daca voi manca sare, o sa-mi fie tare, tare sete...si asa a fost.
Insa, atat de curioasa am devenit sa vad cum traiesc eschimosii, incat mai pe seara vom lua enciclopedia si vom studia atente acest amanunt.

Iata si o poza cu mine la pationoar pentru prima data! :))

Distractie frumoasa la zapada!
Pupici, pupici,
Sofia!