Lilypie Fourth Birthday tickers

Lilypie Fourth Birthday tickers

luni, 27 august 2012

De ce nu mai stiu sa ma joc, cand ma uit la TV?

Dupa vacanta, ma bucur mult sa fiu iarasi acasa, sa-mi revad prietenii, sa-mi reiau programul zilnic.
Si pentru ca m-am facut mare, am descoperit ca reactionez diferit in doua situatii diferite:


1. Haideti sa va povestesc ce se intampla cand sunt acasa, intr-o zi obisnuita, cand reusesc sa o conving pe mami sa-mi puna cateva episoade de pe CD cu Mickey Mouse.

Dupa doar o jumatate de ora de desene animate, eu uit sa ma joc, uit sa mai rasfoiesc colectia mea imensa de carti, nu vreau sa ies sa ma mai joc cu fetitele in parc si parca singurul lucru din univers care mai conteaza este ecranul de TV.

Lucrurile nu se opresc aici...dupa multe incercari, mami reuseste sa ma scoata afara. Insa atunci cand o fetita ma intreaba daca vreau sa fim prietene, primul raspuns este NU. Apoi imi doresc sa fi fost DA.

Cateodata nu mai vreau sa vorbesc cu mami, iar  singurul mod in care mai reusesc sa ma exprim, dupa doar o jumatate de ora de desene animate sunt strigatele, tipetele si implorarile.
Acestea sunt o parte din efectele nocive, pe termen scurt ale expunerii la televizor, chiar daca e vorba de Clubul lui Mickey Mouse, Sesame Street sau alta emisiune educativa. Din pacate toti copiii le au.



2. Si iarasi sa va povestesc cum este atunci cand ies afara in loc sa ma uit la desene, cum nu ma mai satur de saritul la saltea, de leagane, de imprumutat biciclete, triciclete, trotinete, carucioare si papusele, masinute si lopetele.

De ce atunci cand sunt in compania copiilor in aer liber sau cand plecam la plimbare, eu nu ma mai satur sa descopar, sa caut si sa pun intrebari.

De ce imi place la nebunie sa merg la prietenul meu, Luca, sa rascolim impreuna prin jucarii si sa ne minunam impreuna de ce roata a cazut de la masinuta si de ce paraie ciudat vreun mecanism nestiut al trenuletelor dezmembrate.

De ce imi place sa vorbesc mult cu mami si cu Maia si sa povestesc tot ce mi-a placut si nu mi-a placut, dupa ce vin de afara.


Vreti sa stiti de ce? desi cred ca banuiti deja...

Pentru ca TELEVIZORUL distruge potentialul creativ-lingvistic-comportamental al oricarui copil de pana la 8 ani, indiferent de tipul de emisiune urmarit, de postul urmarit sau de mesajul transmis.



Televizorul induce dependenta psihologica, emotionala si fizica. Dependenta fizica nu se regaseste la acelasi nivel cu cea generata de jocurile video (extem de studiata de specialistii in jocuri video), cand suntem supusi unor revarsari de substante chimice menite sa ne faca sa ne simtim bine si sa tanjim dupa un joc, asa cum tanjim dupa ceva dulce, insa este la fel de daunatoare.

In ceea ce priveste dependenta psihica, situatia sta mult mai prost decat in cazul jocurilor video.

Televizorul induce o stare pasiva creierului, ajungand sa urmarim mii de informatii care ne bombardeaza mintea fara sa avem, noi copiii (sau adultii), vreun mecanism suficient de bine pregatit incat sa gestioneze aceste bagaje nedorite.


Mintea unui copil actioneaza ca un burete imbibat cu apa...cu cat mai multa informatie cu atat mai mult absoarbe.

Copilul sub doi ani nu are capacitatea fizica de a intelege, gestiona si prelucra informatiile, iar "consumul" de emisiuni si reclame televizate, in mod necontrolat, sub aceasta varsta va duce catre o lancezeala psihologica de-a lungul intregii vieti:

- va dezvolta foarte greu limbajul, cu intarzieri grave pana spre patru ani.
- va fi inactiv fizic, preferand sa fie pasiv, sa stea in carucior sau in casa.
- nu va sti sa comunice eficient cu cei de-o varsta, devenind timid sau poate agresiv,
- creativitatea sa va fi sub limitele mediei de varsta,
- nu va avea nicio inclinatie catre citit, mai ales catre citit lecturi suplimentare,
- nivelul intelectual va fi semnificativ mai scazut decat cei de-o varsta s.a.m.d


De ce oare credem atunci ca este utila expunerea lor la emisiuni educative, mai ales ca observam ca numara pana la cinci lejer, fredoneaza cantecele si fac gesturi tare haioase?

Din pacate, iar mami spune asta din toata inima, acesta este un tip de invatare pasiv. Cuvintele, literele, cantecelele nu au continut activ, adica: nu inseamna nimic, decat o insiruire de cuvinte alandala, cifre fara valoare matematica.


Cunostintele se dobandesc prin interactiune, adica printr-o invatare activa, cu persoane reale, prin comunicare directa.


Copiii invata sa vorbeasca cel mai bine printr-o discutie coerenta si interesanta cu adultul de langa el. Intrebarile copiilor de tipul "de ce" sunt printre cele mai pretioase de acest fel, pentru ca mintea lor este pregatita sa invete, sa inteleaga ce se intampla in jurul lor.
 

Parintii ar trebuie sa le demonstreze, trebuie chiar sa actioneze impreuna cu copiii, pentru ca acestia din urma sa experimenteze ce inseamna realitatea: cum un mar taiat in doua se transforma in doua jumatati egale, cum planta care se uda zilnic creste verde si frumoasa, cum orice lucru pe care il scapi, va cadea inevitabil pe jos...etc.
Cheia ar fi jocul, revenirea la copilarie. 5 minute zilnic de joc educational, interactiv de buna calitate cu copilul va face minuni in dezvoltarea sa cognitiva. Dar despre asta o sa povestesc intr-un articol viitor....









Si atunci cum sa facem atunci cand mami si tati vin obositi de la serviciu, vasele stau morman in chiuveta, ar fi nevoie si de un aspirator, sa gateasca cina si sa iasa si la o plimbare prin parculet? Oare cand mai au timp sa se aseze pe canapea sa povesteasca sau sa citeasca vreo povestioara?

O regula de aur este aceea de a veni pregatit sa stai cu copilul 15 minute (fara toaleta, infulecat in graba ceva etc.), sa povestiti impreuna, sa explicati, sa gasiti solutii, sa va gadilati, sa va jucati. Copilul va primi tot ce are nevoie de la parintii lui, iar parintii vor putea apoi sa-si vada de lucruri mai putin stresati.
Banuiesc ca pot exista exceptii, insa va spun din urma propriilor noastre experiente ca aceste exceptii trebuie facute doar dupa varsta de 2 ani si doar ocazional.

Ce inseamna TV ocazional? 

Inseamna ca un copil cu varsta de peste doi ani poate fi expus televizorului numai in anumite conditii:
- la anumite emisiuni controlate de catre parinti (emisiuni educative),
- eventual emisiuni inregistrate sau DVD -uri educative pentru a limita pe cat posibil accesul la reclame (acestea sunt cele mai daunatoare din toate punctele de vedere),
- nu mai mult de 2 ore pe zi (distribuite de-a lungul zilei in functie de necesitati, ore de difuzare etc.).
- foarte important de retinut este ca un film sau o emisiune ar fi bine sa fie urmarite de copii impreuna cu parintii, mai ales daca au scop educativ. In acest fel se poate porni o discutie despre diferite teme abordate in film.




Ar mai fi de povestit si de vorbit, insa mai las si pe alta data. Sper doar ca prietenii mei de oriunde sa descopere placerea rasfoirii cartilor, a modelajului in plastelina, a jocului cu lopatelele la nisip, a sotronului si a coloratului cu creta pe asfalt, a leaganelor si a cantecelelor de grup...

Voi cum va jucati cand iesiti afara? Dar cand stati in casa?


Surse:
Laura Markham
Laura Markham
Studii
kidshealth

pozele apartin: http://angelkissesmaternity.typepad.com/; http://filmzrus.blogspot.ro/2012/07/kids-tv.html