Lilypie Fourth Birthday tickers

Lilypie Fourth Birthday tickers

luni, 26 noiembrie 2012

Motricitate fina: Rodia - un deliciu.

Hei, vreau sa va spun ca mie imi place mult rodia. Daca tati o transforma in suc, nu mai este asa distractiv, dar tot e gustos. O sa va dau reteta mai jos pentru sucul de rodie.
Mie imi place sa mananc bobitele de rodie asa cum sunt ele. Asa ca intr-o seara, l-am pandit pe tati cand se pregatea sa curete o rodie mare si frumoasa, m-am asezat tacticos la masa si "l-am ajutat", adica am mancat tot ce s-a putut manca. :))

Cum se curata rodia?

Mai intai se spala bine sub un jet de apa.
Se pregateste un castron cu apa plata, in care se va curata rodia si se vor pune boabele.
Se cresteaza coaja si se desface sub apa, in castron. Astfel boabele raman curate, iar stropii rosii nu vor pata nimic in jur.

Modalitatea mea insa e mult mai eficienta si in plus, motiv de exersare a motricitatii fine:


Iau o coaja cu bobite...





Le scot una cate una...e un pic dificil, sa stiti...pentru ca bobitele nu sunt tari, daca apesi prea tare se vor sparge si pierzi tot sucul...








Imediat ce-am prins una, o mananc....dar mai pun si deoparte pentru mai tarziu...



Sucul de Rodie:

- 1 rodie
- 2 linguri de miere
- 0.75 l apa plata (sau carbogazoasa, dupa plac).
Se curata rodia dupa cum am descris mai sus, se pun boabele in blender alaturi de apa si miere. Se amesteca totul pana se macina toate boabele.
Se scurge sucul printr-un tifon sau o sita fina si se consuma ca atare sau amestecat cu alt suc (mie imi mai place cu portocale sau cu suc de mar)

Pofta buna! si spor la curatat!

Pupici, pupici
Sofia.

miercuri, 21 noiembrie 2012

Sensory bin - cat imi place!

Asta seara, mi-am luat sensory bin-ul (o cutiuta plina cu comori - seminte, boabe, obiecte) si m-am jucat in toate felurile, asa cum mi-a placut mie.

Din pacate, sunt iarasi bolnavioara si stau acasa...
Sunt un pic trista, pentru ca la gradi ma distram tare la repetitia pentru serbare. Puteam sa ma sui pe un scaunel, fara sa ma certe "doamna", si sa-mi spun poezia in gura mare.

Asa ca astazi, obosita dupa mers la doctor si dat cu tot felul de spray-uri in gat, m-am relaxat un pic la cutiuta cu sensory bin. Cutiuta cuprinde materiale mai degraba potrivite pentru lectia de toamna, dar in curand se va schimba, asa ca am decis sa mai dau o tura printre seminte.

Ce contine Sensory bin-ul meu - boabe arpacas, boabe fasole, seminte floarea soarelui, seminte dovleac, nuci intregi cu coaja, lingurita de plastic si 2 boluri mici, mici de sticla.

Mai intai am bagat manutele si am framantat bine semintele, le-am insirat cu lingurita...


Apoi am inceput sa fac o sortare...mici la mici, mari la mari



Am lasat sa curga boabele in cutie, pe langa cutie, pe jos...hihihi...suna grozav!







Am insirat si pe masa totul...







Experienta e grozava si ma relaxeaza...acum pot sta linistita pe canapea cu tati sa ma uit pe albumele lui...

Noapte buna!
Pupici, pupici,
Sofia.


sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Imi doresc, imi doresc...un puzzle pe zi!


Da, imi plac puzzle-urile! Si imi plac atat de mult, incat de pe la un an tot potrivesc piese acolo unde merg si acolo unde nu merg.



Am primit de ziua mea de la prietenul meu, Victor, un puzzle de 24 piese, urias, cu animalele din jungla "RAVENSBURGER PUZZLE". Este atat de mare, incat pot sa ma si joc pe el, ca pe un covoras adevarat, dupa ce il rezolv.
Eu mai aveam unul, un pic mai greu, primit de la matusa mea la 2 ani:
"Can you see? busy town puzzle" 
Pentru ca era dificil pentru cei 2 ani ai mei, ma plictiseam repede si nu l-am bagat in seama. Insa acum, a prins si el viata. De fapt imi place mult acum, pentru ca are un orasel haios cu multi copii si jucarii, iar eu trebuie sa gasesc tot felul de omuleti si pisicute...










Cum a inceput totul? cu un puzzle mic de lemn, apoi cu carticele cu povesti si puzzle.

Ratusca cea urata – 6 piese si Pinnochio – 6 piese



Si o carticica superba cu animalele de la ferma. Acestea se pot scoate, iar eu le folosesc sa ma joc cu ele.





Cuburi puzzle de orice fel, cu orice fel de imagini. De preferat cu printese :)




Dar cel mai distractiv este „Ravensburger Puzzle”.


Mai intai, imi iau materialul, o invit pe Tasha langa mine sa ma asiste...


....si apoi pornesc cu rapiditate sa-l fac. In cateva minute este gata!







Iata un covoras pe care il iubesc! Si ... un nou puzzle de lucrat!




Puzzle-ul antreneaza exercitiile de motricitate fina, logica, stimuleaza gandirea si creativitatea, dezvolta abilitatea de a selecta, de a clasifica si sorta, imbogateste cunostintele generale si dezvolta limbajul (da, desi este un joc individual).




Spor la imbinat!
Pupici, pupici
Sofia.

Nastureii - exercitii de motricitate fina.


Hei! Salutare tuturor!


Azi am sa va povestesc cum am invatat sa „cos” si eu nasturei, cum face bunica mea, Maia, atunci cand tati pierde vreunul la camasa.


Mami mi-a cumparat un joculet tare haios, „FUN BUTTONS” de la Galt, joc ce se adauga deja la colectia mea de materiale senzoriale, motricitate fina.










Pe raft mai aveam deja un joculet care m-a invatat sa cos hainute si accesorii la niste animalute caraghios desenate, numit „DOUDOUS” de la  DJECO.










Ce sa mai, o sa-mi deschid si un atelier de croitorie sa cos tivuri si fustite. J


Dar, daca Doudou-urile nu m-au atras decat de vreo 2, 3 ori de cand le-am primit (cand aveam 2 ani) si pana acum, nastureii, in schimb, sunt o pasiune de fiecare seara.

Mi-am luat nastureii si m-am apucat sa insir pe fire coliere nemasurate, sa fac pe canapea trenulete si sine intortocheate, sa creez hainute invizibile (ca hainele imparatului) dar cu nasturei colorati.


Lucrurile care se pot face cu nastureii acestia magici sunt atat de multe, incat nici nu le pot insira pe toate:

- senzatii kinetice, tactile: au o suprafata neteda si una „zimtata”
- sa dezvolte notiunea de „cerc”, prin vizualizare si atingere
- sa exerseze motricitatea fina prin introducerea prin siret a nastureilor


- sa exerseze logica, creand motive minunate de culori pe sirag
- sa dezvolte notiuni matematice, numarand nastureii in orice fel
- sa stimuleze creativitatea si imaginatia prin jocuri complexe etc.

Cred ca v-ati convins de ce mie mi se pare atat de minunat, iar  acum a devenit materialul meu preferat de pe raft.  

Dar dupa ce m-am jucat cu nastureii, mi s-a starnit cheful sa ma joc si cu alte jocuri fantastice, cum ar fi: 

         materialul cu obiecte de inchis/deschis, 




pusculita mea, 




sa-mi fac singura o maraca (o sa va arat odata cum sa faceti maracas minunate sau zornaitoare cum le mai zic eu)....




si apoi sa numar banutii folositi pentru maraca



sau sa gasesc nasturelul adevarat ascuns de mami in cosulet!




Spor la insirat!
Pupici, pupici
Sofia.

joi, 8 noiembrie 2012

Cosuletele colorate. Introducerea culorilor la bebelusi.


Astazi o sa va povestesc cum se joaca mami la gradi cu copilasii. 
Si mai mult, o sa va povestesc cum invata copilasii de nici 1 anisor ce inseamna culorile, cum pot identifica in mediu obiecte colorate si cum le pot sorta in functie de culoare.



1. Partea Intai.

Se introduc doar cele trei culori primare: rosu, galben si albastru.




Mai intai, mami aduna jucarii de tot felul pe care le sorteaza in functie de culoare. 
Apoi umple trei cosulete cu jucarelele colorate.








Copilasii sunt lasati sa se joace cu ele, sa le adune, sa le amestece, sa le guste si sa le arunce, sa le loveasca unele de altele.


La inceput, nu se insista cu numirea culorilor, pentru ca bebelusii sa se obisnuiasca cu aceste noi repere in spatiu.

Mai tarziu, dupa cateva sedinte, mami incepe sa numeasca fiecare obiect si culoarea acestuia, astfel incat sa culoarea sa fie asociata obiectului si nu invers.








2. Partea a Doua.

Se aleg trei castronase de plastic, colorate: rosu, galben si albastru.

Se printeaza imagini cu diferite obiecte colorate in culorile primare. 

Fiecare imagine este sortata in functie de codul culoare, se plastifiaza si se aseaza cartile obtinute in castronase.






Copiii isi aleg singuri imaginile dorite, le testeaza, le gusta, le amesteca intre ele, apoi, cateodata, incep sa le aseze instinctiv la loc in castronasul respectiv.



De multe ori, sunt foarte curiosi ce reprezinta imaginea si intreaba "Ce?", moment in care se numeste obiectul din imagine si culoarea acestuia.

Despre introducerea culorilor la bebelusi, o sa va mai povestesc eu si alta data, caci idei sunt atat de multe....


Pupici, pupici,






Sofia.

duminică, 4 noiembrie 2012

Mie imi place sa citesc. Cum fac asta? Ei bine...



De ceva timp, de pe la un an si jumatate, de cand era cald rau si stateam in piciorusele "goi", am inceput sa-i arat mamei cat de mult imi plac cartile si povestile din carti. Imi place "sa-mi citesc" singura din carticele si nu conteaza daca sunt carti cu povesti frumos ilustrate sau vreo revista de-a mamei.

Eu sunt pregatita sa invat sa citesc. Probabil zambiti, dar eu stiu asta perfect. Nici mami nu stia si nu intelegea semnele pe care eu i le aratam, insa a citit despre perioada senzitiva a limbajului si a citirii la copii si acum a inteles. Asa ca citim.

Stiu, deja sunteti curiosi. Care sunt acele semne prin care un copilas de nici trei ani arata parintilor ca vrea sa invete sa citeasca. Ei bine, iata-le pe ale mele, etalate pe varste:

La 12 luni:

- jucariile mele preferate erau carticelele de mici dimensiuni, cu poze clare, simple, frumos colorate, eventual cu texturi diferite, iar eu ma bucuram cand puteam sa le tin singura in mana.
- invatam sa tin cartea corect in mana si sa dau paginile, nu una cate una, ci mai multe deodata;
- recunosteam si numeam imaginile din carte;
- eram curioasa sa descopar orice tip de carte;
- observasem deja scrisul de langa imagini si ma uitam cu mare interes la degetul mamei vreo 2 minute cum se plimba de-a lungul sirului.
- imi luam singura carticelele preferate de la locul unde se aflau (dar nu le puneam si la loc; de fapt era un intreg proces daramatul cartilor de peste tot).



La 24 luni:
- imi iau cartea de pe raft si o rasfoiesc singura (dupa ce am daramat aproape tot sirul de carti ca sa o gasesc);
- intreb mereu ce reprezinta pozele si ce se intampla acolo;
- imi "citesc" pe limba mea, in gura mare, urmarind cu degetul cuvintele tiparite.
- o pun pe mama sa-mi citeasca din carte, dar nu am rabdare mai mult de 5-10 minute.
- retin numele personajelor, detalii ciudate, precum un desen sau faptul ca la acea carte ultima pagina este indoita/rupta.

La 36 luni:

- retin povestile aproape cuvant cu cuvant si le "recitesc" mereu.
- de cele mai multe ori vreau eu sa citesc si nu-i mai las pe ceilalti;
- intreb ce reprezinta literele pe care le vad scrise pe dulapiorul meu (SOFIA) si le combin in mintea mea cu imagini cunoscute (o balerina, o gogoasa etc.)
- urmaresc cu carioca conturul ciferelor si literelor din carticele (asa cum pot eu, mai stramb, mai labartat).
- imi iau singura cartile de pe raft, fara sa daram nimic altceva si le mai si asez, din cand in cand, la loc.
- cunosc ordinea in care se afla cartile, care sunt povesti/enciclopedii/in engleza etc.

Da, semnul cel mai des pe care l-am aratat este "cititul" in gura mare, cat ma tin rarunchii, in orice colt al casei m-as afla: in bucatarie din cartea de bucate, pe olita, in patul meu, pe covor, pe canapea etc.


In toamna celor doi anisori ai mei (2011), imi placea la nebunie sa povestesc ceea ce vad in paginile cartilor, atunci cand eram intrebata, dar mai ales sa citesc si eu ca mami, pe limba mea, cat timp stateam pe olita.

Si iata-ma acum 3 luni, cand afara era inca foarte cald. Deja stiu sa tin corect cartea in mana, sa dau pagina cu pagina, am un vocabular bogat, dar mai ales, corect.







Data viitoare va povestesc cum ma incurajeaza mami in ale cititului, ce exercitii imi place sa lucrez, cu ce materiale, pentru a invata sa citesc singurica, singurica.


Pupici, pupici!
Sofia.