Lilypie Fourth Birthday tickers

Lilypie Fourth Birthday tickers

marți, 26 februarie 2013

Doua tablouri - activitati artistice cu tati


Hei, salutare tuturor!

Ei da...am hotarat sa va dezvalui un mic secret acum. Mie imi place sa desenez, sa colorez si sa pictez. Se pare ca am niste abilitati artistice, insa trebuie sa recunosc ca in spatele poftei mele de desenat stau pasiunile parintilor mei.

Tot ceea ce face parintele modeleaza comportamentul copilasului si mai mult, parintele "se descopera" in fata copilului, lasandu-l pe acesta sa-l vada exact asa cum este el.
Sa fii parinte autentic (ca tot am fost cu mami sambata seara la lansarea comunitatii "Parinti Autentici" al lui Mihail) presupune mult, foarte mult si in acelasi timp atat de putin.
A fi parinte autentic cred ca inseamna sa ii arati copilului tot ceea ce te reprezinta ca om in rolurile din viata ta, sa te expui cu partile tale bune si cu slabiciunile tale si mai mult, sa fii sincer in fata lui. Sa ai curaj sa ii arati ca esti om, si nu zeu, cu puteri limitate si cu nevoi personale fara de care nu poti functiona.
Parintii mei citesc, picteaza (cand au timp), se uita la stiri (si eu nu pot suferi asta), se imbratiseaza, se enerveaza, se intalnesc cu prietenii, studiaza si invata serios, lucreaza, isi spun ca se iubesc, cateodata se cearta, dar cel mai mult imi place ca se joaca cu mine, ca petrecem timp impreuna si ca, atunci cand ma imbratiseaza eu simt ca sunt iubita.
O...dar si parintii mei se lasa prinsi cateodata de vartejul vietii, iar in perioada asta, parca mai mult decat pana acum si uita ca eu am nevoie de modele ca sa cresc. Noroc ca, asa, intr-o scaparare, isi mai aduc aminte.

Sa va povestesc cum am petrecut eu weekendul acesta cu tatal meu: pictand  :) 

Tatal meu are o pasiune mare: pictura. Adora sa picteze, sa stea cu panzele, tuburile de ulei si pensule de toate dimensiunile insirate pe podea, sa miroasa in camera dulceag de la ulei si sa aiba toate hainele patate multicolor.
Privindu-l mereu, am prins si eu "mirosul" acestei preocupari si pentru ca-l vad atat de prins de tot ce face am devenit curioasa. Iar tati mi-a starnit apetitul apoi, lasandu-ma si pe mine sa pictez alaturi de el.
Iata cum, la trei ani, eu ma mandresc cu primele mele picturi in ulei.
Ce daca lectia noastra despre vreme am lasat-o balta...important este ca am stat impreuna.

Va las pe voi sa admirati serile noastre mai jos, in imagini....


Sambata 








Duminica: 






Si iata si operele noastre: 








Pupici, pupici,

Sofia.

duminică, 17 februarie 2013

Despre anotimpuri...sau cum ne pregatim pentru calendar!

Salutare tuturor!

In weekend ne-am jucat si am invatat despre anotimpuri. Desi mai demult imi aratase mami cateva imagini cu anotimpurile, n-am inteles eu exact cum sta treaba.
Nici acum nu pot spune ca inteleg de ce avem anotimpuri si care e rotatia corecta a acestora sau de ce apar in aceasta ordine si nu alta.
Singurul lucru pe care l-am inteles bine este cel ce tine de vreme: cand e cald si frumos si copacilor le este bine, infloresc, le cresc frunzulite, iar cand este frig afara, frunzele se usuca si cad.

Dar sa va arat activitatile noastre, un pic cam lungi pentru mine, insa tare distractive.
Mami a ales sa lucram trei activitati cu cartonase cu imagini si una de arts&crafts.


1. Prima activitate a constat in a identifica imagini cu anotimpurile.
Resursa ei se afla aici.
Imaginile contin un pomisor de-a lungul celor patru anotimpuri. Eu trebuia sa identific imaginea ce dezvaluia indicii privind un anotimp pe care mami il numea si sa o asez corect intr-un tabel.
Alaturi aveam si un tabel de control, adica imaginile sunt asezate corect, in ordine, iar eu pot sa ma uit cu atentie la ele si sa ma corectez, daca gresesc.




2. Cea de-a doua activitate consta in a potrivi articole de imbracaminte cu anotimpurile. 
Sursa se afla aici.
Asta a fost distractiva, mai ales ca unele hainute se potriveau pentru mai multe sezoane. De exemplu, rochita bleu se potrivea si primavara si vara (dar sa stiti ca eu port si iarna), iar cizmulitele de ploaie eu le port si primavara si toamna.
Ce-i drept, le-am mai aranjat la sfarsit impreuna cu mami, insa eu am potrivit bine multe dintre ele.






3. Activitatea numarul trei era tare draguta, cu imagini frumoase, despre lunile anului.
Trebuie sa va spun ca scopul acestei activitati nu era sa invat lunile anului, ci sa iau contact cu ele, cu denumirile si cu legatura dintre lunile anului si anotimpuri.
Materialul continea 12 cartonase cu lunile anului care contin imagini specifice lunii respective si o plansa de control, in care anotimpurile sunt asezate in ordine.
Mami mi le dadea deja in ordine, iar eu trebuia sa alesez una dupa alta si sa studiez imaginea din ea.



Apoi, mami a impartit imaginile cu poze in functie de anotimpuri, pentru ca eu sa vad cum se potrivesc lunile anului cu anotimpurile.

Si ca sa fie cat mai distractiv, am rasfoit si cartea "Anotimpurile" de la editura Libris. Este o carte minunata, despre care a scris si Micatelierdecratie si Jocuridestepte.



4. Ultima activitate a fost distractiva: am pictat, am lipit si am capsat niste flori de primavara...pentru ca urmeaza sa vina primvara. 
Mami a pregatit un sul de carton de la hartia igienica pe care l-a taiat in jumatate, iar eu l-am pictat, apoi am lipit pe el dungulite transforamandu-l intr-o vaza tare dragalasa.





Apoi mi-a pregatit mami petale de flori, tulpini si frunzulite din foi de material cauciucat...se poate face si din hartie, ba chiar se lucreaza mult mai usor, insa noi nu prea mai aveam hartie colorata.







Am lipit petale, am capsat frunzulite si tulpinite, am prins totul pe o foaie de hartie colorata si, la sfarsit am lipit vaza.

Eiii, asta da activitate distractiva: iata cum am invatat ca primvara e plina de flori proaspete!

Spor la lucru!
Pupici, pupici,
Sofia.

luni, 11 februarie 2013

Sa ne jucam cu sunetele!

Salutare tuturor!
Iar am ramas in urma cu povestile mele, dar sper sa recuperez cat de repede pot.

Cateva zile ne-am jucat cu sunetele sau mai bine zis, folosindu-ne de sunete. Am masurat, am lipit si colorat, am zdranganit si ne-am prapadit de ras, iar in final au iesit cateva seri tare haioase!

Iata cum a inceput totul. Tati, trimis de mami, a cumparat de la un magazin 8 cilindri de carton, in care se gaseau sticlute parfumate care, pe deasupra, mai aveau si pipeta.
Deci am impuscat mai multi iepuri dintr-o lovitura...si sa va spun si de ce: cilindrii pot fi folositi de minune ca niste cilindri sonori (un material senzorial montessori foarte frumos dar destul de scump); sticlutele le vom folosi, dupa ce utilizam sau mutam parfumul ca sticlute de lucrat la viata practica, de mirosit si de gustat...ma rog, idei sunt multe).


Am adunat de prin dulap tot felul de bobite si firimituri, cum ar fi: mazare uscata, paste cornulete, malai, linte.

Am dozat singurica, singurica cantitati exacte din fiecare material in cilindrii, facand perechi din fiecare. Bineinteles, dozajul era exact in lingurita, dar se mai pierdea pe masuta, pe jos...






Au iesit 4 perechi dragalase pe care atunci cand le "zornaiai" ieseau zgomote frumoase si asemanatoare.

Apoi mami a lipit cilindrii, ca nu cumva sa iasa capacul din intamplare si sa se verse peste tot continutul...desi, eu sincera sa fiu, tare eram curioasa sa vad ce material suna asa si nu altfel (sa fie mazarea, poate lintea?).


A tot pictat mami la ele si le-a tot aranjat, ba chiar le-a pus si culori: jumatate rosii si jumatate albastre...apoi le-a lacuit.

Si iata ce minunatie a iesit.








Dar cum se joaca, poate va intrebati? Ei, exista multe feluri, insa eu va voi povesti cum ne-am jucat noi, dupa ce ne-a inspirat o colega de-a mamei.

JOCUL 1. Potrivirea perechilor! Mai intai am asezat cilindrii intr-o tavita, separati pe culori. Ar fi vrut mami doua cutiute, dar inca nu le avem.


Eu trebuia sa aleg un cilindru albastru (sau rosu) si sa-i gasesc perechea folosindu-ma de auz si potrivind zgomotul pe care il fac cilindrii.





Jocul este minunat pentru stimularea simtului auditiv, discriminarii sunetelor, logicii, gandirii critice si a memoriei auditive.


JOCUL 2. Memoria auditiva! Pe cele doua scaunele, ursulica si ursuletul, situate la o distanta considerabila pe covor, am asezat cilindrii. Patru cilindrii rosi pe ursulica si patru cilindrii albastri pe ursulet.



Ce trebuia sa fac, era sa iau un cilindru de pe un scaunel (in general era ursulica), sa-l zornai bine la urechi, apoi sa-l las la loc pe scaunel. Dadeam fuga repede la celalalt si cautam cilindrul pereche.





Eheee...dar cateodata uitam sunteul si trebuia sa ma reintorc la scaunelul ursulica si sa ascult iarasi ce zgomot facea cilindrul meu.

Jocul implica dezvoltarea memoriei auditive, a directionarii atentiei, discriminarii sunetelor si "zgomotului" din mediu, concentrarea pe sarcina si exersarea rabdarii.

JOCUL 3. Sa ne exersam simtul auzului si increderea! 
Am ales un cilindru care-mi placea mie cum suna. Mami a adus o esarfa colorata, mi-a legat-o la ochi (va spun sincer ca la inceput nu ma simteam confortabil deloc) apoi m-a rugat sa urmaresc sunetul pe care il face cilindrul si sa merg dupa el prin camera.
Off, da' ce greu este...sa mergi si sa tot mergi dupa cilindru. Eu trebuia mai ales sa-l vad! Pentru ca majoritatea dintre noi ne bazam mult prea mult pe simtul vizual si ne este atat de greu, chiar daca avem trei ani, sa ne detasam complet de acest simt.
O sa va rog sa iertati filmuletul prost filmat...nici mami, nici tati habar n-au sa filmeze cateva secvente macar corect daca nu si artistic! :))

Am repetat si cu mami si cu tati si cu maia si apoi n-am mai vrut sa-mi dau esarfa jos de la ochi. Cu siguranta e un joc pe care o sa-l repet si maine.
Jocul implica multa incredere in persoana care te indruma, stimuleaza increderea in fortele proprii, stimuleaza stima de sine, te pune intr-o alta perspectiva fiziologica si psihologica. E nevoie de curaj si disponibilitate ca sa-l duci pana la capat, mai ales daca esti un copilas de trei ani. 

Ce am invatat din jocul nostru? Ca auzul e foarte important si ca exista persoane care nu vad si se folosesc foarte mult de auz. Si ca e foarte greu sa nu vezi, iti vine mereu sa tragi esarfa de pe ochi!
Si sa va mai spun un secret: discriminarea sunetelor ajuta foarte mult la citit! ;)

Pupici, pupici,
Sofia.