Lilypie Fourth Birthday tickers

Lilypie Fourth Birthday tickers

sâmbătă, 22 februarie 2014

Tati si cu mine, un duo formidabil!

Salutare tuturor!
 
Acum sunt bolnavioara, cu febra, ma doare burtica si stau molesita pe canapea. Mami a plecat deja de o saptamana din nou la cursuri, iar eu stau acasa cu tati.
Sa va mai spun cat de trista ma simt seara uneori, cand mami ma suna sa vorbeasca cu mine si ce dor mi se face?  Poate si de aceea sunt mai mult bolnavioara.
 
 
Dar, tot seara, ma linistesc sub plapumioara cand tati ma inveleste, imi citeste o carticica si imi alina dorul cu vocea lui blanda care-mi sopteste ca „in curand o s-o revezi pe mami, o sa va plimbati impreuna de mana prin Praga, o sa hraniti lebedele, o sa admirati marionetele si o sa alergati impreuna dupa porumbei prin piata, in fata turnului cu ceas...”. Iar eu il intreb „sunt si printese acolo?” Si tati imi spune „acum nu mai sunt...dar tu cu siguranta vei straluci precum o printesa adevarata
 
Cand imi vorbeste asa, am incredere in el, am incredere in lumea in care traiesc. Stiu ca viata mea contine doi parinti care in egala masura m-au invatat, timp de patru ani, sa am incredere in mediul in care traiesc.
 
Pentru ca asta e rolul parintilor, sa le ofere copiilor increderea de baza in mediul in care traiesc si in ei insisi.
 
De fapt, ce inseamna sa fii tatic? Pentru ca desi importanta, partea biologica sau partea materiala sunt  departe de a fi singurele aspecte.
Aici vorbim despre doua parti ale umanitatii (mami si tati) care, prin completare, creaza un intreg. Iar intregul acesta este imaginea mea despre lume.
 
 
Inca de cand eram in burtica, tati statea seara si-mi vorbea, si-mi povestea despre casa si lumea in care ma voi naste, pana si de catelusul nostru imi povestea. Am invatat astfel sa-i recunosc vocea, atingerea si mi-am dat seama ca mesajul real pe care-l primeam era ca „nu sunt singura, cineva acolo ma asteapta si ma iubeste”.
 
 
Si credeti sau nu, dupa nastere mesajul s-a adeverit si m-am lasat purtata de bratele mamei si ale tatei si nu de multe ori, durerile trupesti sau sufletesti mi-au fost alinate doar la auzul vocii lui tati.
 
Dupa ce m-am nascut (datorita unor manevre medicale gresite :( ), a fost nevoie sa fiu resuscitata, sa fiu pusa la oxigen o perioada. Tati a fost cel care m-a intampinat, care mi-a privit fetisoara chinuita si care, cu lacrimi de bucurie si teama mi-a stat alaturi pana am fost reunita cu mami.
 
E nevoie de acest duo in viata unui copil mic, e nevoie ca taticii sa se implice in mod real, activ in viata celor mici.
Sa va dau un exemplu bizar, dar real al societatii noastre. Conexiunile care se fac intre viata profesionala a tatilor si rolul lor activ in familie sunt din ce in ce mai putine. De multe ori, tatii sunt atat de absenti din viata de familie, incat pana si atasamentul se construieste dificil.
Interactiunea tatilor cu copilasii lor se face superficial si nu de multe ori, lasati fiind singuri cu cei mici, intra in panica.
Iubirea se construieste daca i se permite. Atasamentul se construieste daca i se permite.
 
 
Apoi apare situatia ciudata in care ani de zile, un copilas este inconjurat doar de figuri feminine, materne, iar partea paterna e aproape izolata. In crese, gradinite, clasele primare, rareori intalnesti barbati implicati in educatie si ingrijire. Majoritatea sunt femei.
Asa se face ca un copil creste multi ani intr-un astfel de mediu nenatural...pentru ca societatea nu este asa.
 
Prezenta activa si reala a tatalui da sansa copilului de a invata si despre cealalta jumatate a umanitatii.
 
 
 
In plus, daca ne gandim la multiplele fatete pe care le joaca tatal in viata unui copilas, o sa ne dam seama ca el este cel care va facilita evolutia naturala a copilului catre independenta. In plus, ofera copilului un alt model despre cum sa fii om, un alt model pe care il poate modela.
Tatal poate interactiona in multe momente ale zilei cu copilul (la baita, la schimbat, la joaca etc.) oferind o experienta cu totul noua copilasului, invatandu-l despre lumea in care traieste.
 
 
Tatal ofera un model de identitate si comportament, adica baza unei adapatari pozitive in societate.
 
Acum mi-e greu, din nou...dar zambesc si rad si stiu ca imi va fi bine pentru ca il am alaturi de mine.
 
Te iubesc, tati!
 
Cu drag,
Sofiuta!