Lilypie Fourth Birthday tickers

Lilypie Fourth Birthday tickers

duminică, 8 septembrie 2013

Lansare carti Michael Thompson




Salutare tuturor!
Vineri, 13 septembrie, orele 18.00 vor fi lansate doua dintre cartile lui Michael Thompson de catre Editura Herald in colaborare cu partenerii sai Otilia Mantelers si Totuldespremame.

Pentru noi, cartile lui Thompson reprezinta o veriga puternica in constructia relatiei noastre. De asemenea, mami abia asteapta si conferintele lui Michael Thompson in Romania de la sfarsitul lui septembrie (21-22 septembrie).


Iata mai jos mesajul Editurii Herald:

Dragi prieteni ai cărţilor, mămici şi tătici, anunţăm cu bucurie evenimentul de lansare a cărţilor Thompson în România! Sunteți așteptați cu drag şi în număr mare la o seară fabuloasă! 

Editura HERALD alături de partenerii săi, Otilia Mantelers şi Totul despre mame, vă invită vineri, 13 septembrie 2013, orele 18.00, în Grădina Verona Café Verona, la evenimentul de lansare a două dintre cărţile psihoterapeutului Michael Thompson:

CRESCÂNDU-L PE CAIN şi PRIETENI BUNI, DUŞMANI APRIGI

Lansarea cărţilor are loc cu o săptămână înainte de vizita lui Michael Thompson in Romania şi este o invitaţie deschisă de a vă familiariza cu cele mai importante idei ale psihoterapeutului despre viaţa socială a copiilor, dinamica relaţiilor de prietenie şi, în special, educaţia şi viaţa emoţională a băieţilor.

Considerând că acest eveniment poate fi folositor pentru prietenii/cunoscuții voștri, vă recomandăm să daţi mai departe afişul 

Aici vă puteţi invita prietenii la eveniment:https://www.facebook.com/events/572923002765545/?context=create

sâmbătă, 7 septembrie 2013

Un gand pentru o ciresica...

A trecut foarte putin timp de cand o fetita frumoasa ca o raza de lumina pe un cer innorat s-a transformat intr-un inger. O urmaream mereu pe blogul mamicii ei, le urmarea activitatile si viata lor simpla si frumoasa.

Pana acum, mamica mea n-a avut putere sa scrie despre asta, de altfel si acum, plange.

Azi, s-au inaltat lumini catre cer pentru acest micut ingeras si din inima noastra au plecat rugaciuni catre Divinitate pentru ea si pentru mamica ei.
Ne rugam ca sufletul ei sa paseasca in lumina linistita stiind ca este iubita, iar mamica ei sa poata pasi in viata mai departe alaturi de fiul ei stiind ca este iubita.
Le multumim pentru ca ne-au bucurat imparatasindu-ne si noua lucruri frumoase din viata lor si ca ei trei au fost si sunt o inspiratie pentru noi.

Drum bun, frumos ingeras. Si noua ne este dor de tine!

http://dpnori.blogspot.ro/2013/09/dor-de-tine.html


Colajul pe intelesul celor mici.

Salutare dragii mei,

Si pentru ca in postarea trecuta v-am povestit despre cum am petrecut eu vacanta, iata ca acum mami s-a gandit sa mai lucram un pic la tehnica colajului.
De data asta, am introdus mult mai multe materiale, unele necunoscute mie, pe care sa le lipim si sa le imbinam cum putem. Fiti siguri ca am avut parte de ajutor din partea mamicii mele.

Iata mai jos o lista cu materialele pe care le-am folosit noi:
- lipici
- foarfeca
- carton ondulat
- panza de sac
- resturi culese dupa ascutirea creioanelor colorate
- betisoare de lemn colorate
- acuarele
- hartie alba
- plastelina


Intai am trasat un contur al lucrarii...adica mami a facut asta. Eu am venit cu ideea: cabana de la munte, pajistea si capita cu fan. Aaaa, si copacei si multe floricele!

Apoi, fara sa mai astept sa-mi povesteasca mami prea multe, m-am apucat de lipit si mozolit totul cu aracet. Gardul cabanei a fost ideea mea si iata ce haios a iesit!






Apoi m-am ocupat de acoperis. Am decis ca va fi rosu. :))






A urmat capita de fan, copacelul si floricelele..




La final, l-am prins pe sevalet si obosita am asteptat o noua zi pentru a-l termina. Pana la urma, nu e asa greu sa folosesti colajul ca si tehnica de lucru. 
Dar cum eu sunt deja o artista complexa, am decis ca lucrarea mea sa fie o tehnica mixta, asa ca mi-am luat acuarelele si m-am apucat serios de lucru.



 

 




Si pentru ca nu ma pot opri nici chiar cand merg la o petrecere, am reluat aceeasi scena cu plastelina, alaturi de mami si o limonada racoritoare. :)






Cred ca stiti deja de ce mami pune asa mult accent pe arta si tot ce tine de motricitatea fina: dezvolta muschii mainii pentru scris, incurajeaza imaginatia si creativitatea, stimuleaza imitatia si chiar empatia (poate ati auzit de neuronii oglinda), incurajeaza stima de sine si increderea in fortele proprii si, poate cel mai important, are o finalitate palpabila: Creatia Proprie!

Spor la lipit sau modelat!
Pupici, pupici,
Sofia.

Vacanta si relatiile umane...

Salutare dragii mei,

Stiu ca nu ne-am mai auzit de muuulte zile, dar credeti-ma ca nici n-am avut timp, asa multe am avut de facut in vara asta. Am topait prin nisipul fierbinte si prin spuma marii, am urcat dealuri, munti, am batut codrii si m-am tavalit prin iarba proaspat cosita, am studiat animalele de la stana si m-am balacit cu piciorusele in apa limpede de izvor. Dar cel mai mult mi-au placut calatoriile si toti oamenii cu care m-am intalnit si cu care am povestit, toti copiii cu care m-am imprietenit in tren, pe munte, la cabana sau pe plaja.

Ce sa mai...am avut o vara incredibil de frumoasa si activa.
Haideti sa o vedeti si in poze, pentru ca altfel nu stiu cum sa o descriu mai frumos.

Cand cineva ma intreaba cum a fost vacanta mea, eu ii spun "bine".
Dar daca ma invita la joc cu papusi, atunci rasare ca prin minune o poveste miraculoasa de la munte despre zane ale muntilor, despre printese ale padurilor, despre legenda Ialomitei sau despre frumoasa salcie ce-si prelinge parul deasupra raului cautandu-si printul apelor.






Sau apar sirene care inoata pana la linia orizontului, catre tara Turcia si inapoi...care zboara pe caluti si calute inaripate deasupra valurilor..






Am studiat natura care de fiecare data ma fascineaza si imi starneste dorinta de a cunoaste mai mult.







Iar calatoriile cu trenul au fost fascinante pentru mine si papuselele mele. Nici nu credeam sa fie atat de placut sa te plimbi cu trenul. Si nu cred ca exista ceva care sa-mi placa mai mult.





Cam asta a fost. Dar de fapt pentru mine a fost mult mai mult. Au fost aproape 4 saptamani in care am exersat cel mai important aspect al fiintelor umane: cel social. Da, la bine si la rau, suntem fiinte sociale iar eu m-am distrat interactionand cu oamenii straini din tren, de la munte sau de la mare si imprietenindu-ma mereu cu alti copii (am nimerit la un moment dat peste o tabara de copii defavorizati social cu care m-am distrat numarand oile baciului, alergand pe tapsan, suindu-ma pe gard si buturugi).
In 4 saptamani de vacanta, nu am deschis televizorul sau laptopul (sau cel putin mami a avut grija sa nu apara in raza mea de actiune) si rareori am vorbit la telefon cu bunica.
Din pacate, pe masura ce cresc, copiii sunt tot mai mult prinsi de tehnologie, de emisiunile TV sau de jocurile pe tableta (al carei mare fan sunt si eu cateodata, cand o prind), pe calculator, sau mai nou, pe smartphone-uri. Asa numitele DVD-uri educationale (apropos, compania Disney a retras de pe DVD-urile Baby Einstein termenul de "educatie") duc la perturbarea interactiunii reale, intr-un context real cu oamenii.
Copiii sunt "animale sociale", au nevoie de relatii umane adevarate, nu de imagini cu oameni sau desene vorbitoare, pentru ca dezvoltarea lor sa fie completa si corecta. Creierul lor are nevoie sa invete sa proceseze indiciile  extrospective (trairile psihice ce apar involuntar prin mimica, gestica, non-verbal) intr-o relatie umana.
Copiii au nevoie sa invete sa descifreze indiciile non-verbale, pentru a nu se trezi intr-o zi ca s-au transformat in adulti care interactioneaza imatur cu ceilalti. Implicatiile unui astfel de final? inadaptare sociala, divorturi, ineficienta in domeniul profesional etc.
Si pe masura ce cresc, internetul si media incurajeaza tot mai mult consumul privat. Asa ajung copilasi de 8-9 ani sa stea impreuna, dar sa fie tot mai departe unii de ceilalti, sa posede un vocabular ridicol de mic, incapabili sa formuleze fraze coerente, lungi si corecte gramatical.

Vreti sa stiti cum arata o lume in care oamenii si copiii nu mai pot relationa corect, nu mai pot descifra non-verbalul si informatiile extrospective? E lumea in care traiesc copiii cu autism.

Asa ca ce poate fi mai frumos decat o vacanta in care sa ne rupem complet de tehnologie, in care sa devenim atenti si curiosi la tot ce ne inconjoara si mai ales, in care sa descoperim placerea de a intra in vorba cu oameni frumosi, de a descoperi frumusetea discutiilor cu prieteni vechi si noi.

Pupici, pupici,
Sofia.