Lilypie Fourth Birthday tickers

Lilypie Fourth Birthday tickers

duminică, 17 noiembrie 2013

Calendarul asteptarii...

Salutare tuturor,

Poate va intrebati cum mai decurg lucrurile?
Ei bine, nu mai pot dormi decat cu mami in pat, vreau mereu sa stea cu mine sa ne giugiulim :) si ador sa stam pe covoras sa citim din carti, iar eu sa citesc singura cuvintele simple (caci da, in tot timpul asta eu am evoluat foarte mult cu cititul).
In continuare nu am rabdare, ma enervez la cel mai mic disconfort si tip, desenele mele au devenit agresive: printese cu sange pe fata si regine fatarnice care zambesc de departe, iar papusile au inceput sa fie mazgalite pe fata, pana la a le acoperi de tot fata, uniform. Hmmm...voi cum ati interpreta asta?

Astazi am lucrat calendarul nostru care ma va ajuta sa observ singura trecerea zilelor pana la sosirea mamei.
Si pentru a fi cat mai atractiv, l-am lucrat impreuna, cu totii (si tati a participat, doar cu el si cu Maia voi ramane atatea zile, nu?).
Ne-am inspirat din calendarul Advent care numara zilele pana la venirea Craciunului, numai ca la noi numara zilele pana la venirea mamei :( . Cumva, ne pare rau ca nu putem fi impreuna sa facem un calendar pentru Craciun.
In plus, fiecare zi va ascunde o surpriza, un mic deliciu culinar din ciocolata sau din jeleu de fructe...ca sa ma inveseleasca dimineata cand vad ca totusi zilele trec si timpul nu s-a oprit in loc.


Asadar, am purces la lucru cu totii.
Am adunat tot felul de materiale necesare pe care le aveam prin casa:
 
 

- o placa mare de carton
- niste panza de sac
- lipici
- hartie colorata
- pungi de hartie reciclata
- perforatoare cu forme
- stampile, multe stampile
- foarfeci
- carlige de rufe din lemn
- sfoara
- cutter
- carioci


Primul lucru a fost sa taiem pungile de hartie pe din doua si sa facem din ele pliculetele ce vor sta ca baza pentru fiecare zi din calendar.


Le-am lipit pe fiecare (jumatatea de sus).


Am taiat patratele mici din hartie colorata...

apoi le-am lipit pe pliculete.



Le-am decorat cu stampile si forme perforate din hartie.



Le-am aplicat buline cu cifre
Le-am prins bine cu carlige, dupa ce le-am umplut cu dulciuri pe fiecare in parte.
Iar placa de carton a fost invelita in panza de sac.


Iar pe placa am prins sforicele de care am agatat plicueletele mele.






Cum e gandit calendarul? pentru ca vedeti ca cifrele nu prea au sens pentru perioada in care ne aflam.
Asadar prima saptamana este numerotata de la 1 la 7 si reprezinta ultima saptamana cu mami. In fiecare zi vom vedea cum se scurg zilele pana duminica. In fiecare dimineata voi lua cate un pliculet din calendar, lasand spatiul gol.
Apoi urmeaza 21 de zile fara mami pe care le voi scoate din calendar in acelasi mod.

Totul este vizual (si gustativ plus elementul surpriza). Pentru un alt mod de a intelege curgerea timpului inca nu am suficiente resurse interne, asadar totul trebuie sa fie vizual.

Si in plus, daca dimineata servesc gustarea din calendar, seara voi vorbi cu mami pe skype, avand astfel avantajul a doua momente ce marcheaza inceputul si sfarsitul zilei.

Planul e facut. Sa vedem cum va functiona. Tati se teme ca voi manca toate dulciurile (e mai carcotas de fel), dar eu stiu ca acesta va fi pentru mine si in exercitiu de rabdare, ca oricum nu am incotro. Si daca voi vrea sa mananc toate dulciurile intr-o singura zi, ce daca? Tati va completa calendarul la loc.

Pupici, pupici,
Sofia.

vineri, 15 noiembrie 2013

Vine si un timp pentru separari...temporare.

Astazi n-am sa va povestesc despre activitati si jocuri.

Nu, astazi am sa va povestesc despre dragoste. Si despre furie. Si despre disperare. Si despre neputinta. Si despre separare. In termenii de specialitate toate poarta un nume fistichiu - anxietatea de separare.

Poate credeti ca pana la varsta asta, am reusit sa trec peste separarea de mami, doar merg la gradi, am mai dormit cate o noapte, doua la bunica. Of, de-ar fi asa de simplu. Dar, din pacate, nu este.
Mami pleaca 3 saptamani la o formare departe, tare departe. 3 Saptamani. Si nu va fi singura data, dar important e ca acum e prima data.

Desi imi povesteste zilnic de ceva vreme, parca totul e o poveste de departe, din cartile mele dragi. Cu printi care pleaca, cu bunici iubitori si printese curajoase. Si eu sunt curajoasa, dar nu acum.

Acum doua seri, mami imi vorbea despre calatoria ei si dintr-o data am inteles. Mami pleaca cu adevarat, iar eu nu pot face nimic. M-am intors cu spatele la mami, mi-am infundat obrajorii in plapumioara si am inceput sa plang pe infundate...lacrimile curgeau siroaie si mi le stergeam in liniste de cearceaf. Am pierdut inocenta, linistea si pacea care mi-au bantuit cei 4 anisori ai mei pana acum. Am pierdut controlul, mi-am pierdut abilitatea de a intelege pentru ca ceva este mai presus de mine. Am plans de neputinta, de frica si de o tristete uriasa si niciun pupic sau imbratisare a mamei nu reuseau sa-mi linisteasca gandurile. Vroiam doar sa se opreasca din vorbit, vroiam sa plece de langa mine.
Ma tradase si ma tradase dur, acolo unde doare cel mai rau, acolo unde sunt atat de sensibila: in inima. Ca si cum cuvintele ei ajungeau la mine ca o amenintare, eu nu mai eram in siguranta.
Acum, cand am mai mare nevoie de siguranta si suport, mamica mea pleaca. Am tras plapumioara si i-am spus calma, ca un adult: lasa-ma, mami, sa dorm.
Si atunci, mami a inceput sa planga. Pentru ca atunci cand e vorba de copilasul ei, mami devine neputincioasa si nu stie ce sa faca.

Ce pot eu sa fac acum la 4 ani? ce instrumente am cu care sa razbat prin aceasta teama care mi-a cuprins intreaga fiinta? Nu pot gestiona timpul. Nu-mi pot gestiona emotiile, nu cele de calibrul acesta. Nu o pot opri pe mami din a pleca.
Asa ca incerc sa fac ce pot. (Iar ieri am facut tot ce-am putut, la o zi dupa ce am realizat ca vine potopul.)
Tip, tip tare din orice si la oricine. Poate cineva ma va auzi si ma va asculta. Apoi musc, ciupesc si imping. Poate cineva va vedea ca sunt acolo, ca mi-e teama si ma va mangaia si ma va lua in brate. Arunc obiecte pe jos si ma tavalesc pe jos in tantrumuri. Poate cineva isi va da seama ca sunt la capatul puterilor, ca intreg corpul nu ma mai asculta, ca nu stiu ce sa mai fac, ca e ultima solutie, sa ma intorc cu fata catre pamant. Ii spune mamei: nu ma pot linisti, sunt trista si nervoasa.
Pentru ca furia INTOTDEAUNA ascunde teama. Pentru ca agresivitatea intotdeauna ascunde nevoia de afectiune. Pentru ca tipatul intotdeauna mascheaza neputinta de a comunica, de a spune asertiv ce vreau. Pentru ca tantrumul apare cand orice solutie a esuat.
Dar atunci, mami nu stie ce sa mai faca. Si-mi spune, si-mi vorbeste dar eu nu pot sa o aud.
Ieri, la sfarsitul zilei, epuizate amandoua dupa o seara intreaga de plansete, i-am cerut mamei o imbratisare. Mami, precum imparatul din poveste, cu un ochi plangea, cu unul se bucura. Atat de greu a fost obtinuta aceasta imbratisare. Dar si cat de dulce.

Azi am fost vesela. Azi ne-am distrat si am ras si am jucat popice cu pietricele si am ascuns pietricele pe sub plapumioara si am mancat porumb prajit pana ne-au usturat buzele de la sare. Iar seara, dupa ce am spus ingerasul meu, am adormit lin pe muzica nepaleza la lumina palida a unei lumanari, cu mami meditand langa mine.
Dar zilele au inceput sa se scurga precum firele de nisp din clepsidra.
Un prieten drag mamei ii spunea ca aceste separari sunt bune..pentru ca asa simtim bucuria uniunii. Oare sa fie asa la varste atat fragede, la copiii care nu au experienta vietii dar care cu siguranta se vor tot lovi in viitor de astfel de situatii? Cand e pregatit copilul pentru asa ceva? Cum stii ca are suficiente resurse pentru a face fata unei astfel de situatii? Cum stii ca se va bucura de uniune? E asta o lectie pentru un copil?
Adevarul e ca nu stii. Dar mami stie ca pentru mine, e important sa am acea baza de siguranta. Orice soc de genul acesta e mult, mult prea mult pentru un copil mic si e de evitat, pe cat posibil.
Nimeni nu se astepta la asa ceva de la mine. Dar eu stiu ca mami are incredere in mine si ma sustine cu multa dragoste.

Maine o sa va povestesc despre ce instrumente de masurare a timpului si de descarcare a energiilor am creat si cum le folosim.

Pupici, pupici,
Sofia.

duminică, 10 noiembrie 2013

Copacel de toamna - tehnica colajului si a stampilarii

Salutare tuturor! :))
Cee toaaamna frumoasa! Cred ca de la nasterea mea, e prima toamna cu asa mult soare si zile blande.


Azi am dat o raita prin parc (eu cu bicicleta si mami cu rolele) si ne-am distrat un pic pozandu-ne prin iarba verde si frunzele galbene. A fost o zi minunata!





Si pentru ca imi place mult toamna, o sa va prezint o lucrare pe care am facut-o la atelierul de arta si creatie al mamei pentru prescolari (3-6 ani) acum cateva saptamani.

Copacel de toamna.
Materiale necesare:
- carton creponat maro decupat in fasii mai groase sau mai subtire. Daca varsta copilasului e mai mare de 4 ani, poate sa-l decupeze el singur;
- lipici stick sau de tip aracet;
- dopuri de pluta, vreo 6-7;
- culori acrilice sau guasa in mai multe nuante calde de toamna, dupa preferinte;
- foaie de desen sau foaie groasa de pictura;
- scotch de hartie.

Intai lipim foaia pe masa de lucru cu scotch de hartie pentru a nu aluneca atunci cand lucram.

Apoi dam cu lipici fasiile de carton si le lipim pe foaia de lucru pentru a forma un copacel.



Utilizand dopurile de pluta pe post de stampile, incepem sa stampilam frunze de toamna in copacei. Pot fi stampilate si pe joz si pe sus si plutind si pe copac si in spatele copacului. Dupa preferinte! :))



Iata ce copacel frumusel mi-a iesit! Tare dragalas.



Spor la lucru si bucurati-va mult de soarele frumos de toamna!

Pupici, pupici,
Sofia.

miercuri, 30 octombrie 2013

Activitati in 5 minute de Halloween!

Salutare tuturor!

La noi acasa exista o mare dilema. Nu, nu e legata de povestea sarbatorii Halloween-ului si daca ar terbui sa o luam in calcul sau nu. Pentru ca noi luam numai partea distractiva din sarbatoare.
Ci e legata de timp. Pe e-mail primim mereu mesaje de la voi cum ca ar fi tare dragut sa postam mai des activitatile pe care le facem acasa. Da, si eu as vrea sa faca mami lucrul acesta. Insa timpul e atat de scurt (si probabil nu suntem singura familie care se confrunta cu asta) incat mami selecteaza doar 2-3 activitati pe care sa le prezinte.

Daaaar...pentru ca e un DAR aici, vom face tot posibilul sa postam ceva mai des.


Incepem cu o activitate, de fapt doua, de arts&crafts de Halloween sau, cum am vazut-o prezentata la noi la gradi, de Sarbatoarea Dovleacului.

Activitatea numarul 1. Ghirlanda cu dovleac.

Materiale necesare:
- carton ondulat colorat;
- lipici de tip aracet;
- pensula;
- foarfeca;
- doua perechi de manute :)

Mai intai, mami a desenat conturul unui dovleac pe carton. Eu l-am decupat cu mare grija. Pentru cei mai mici, lucrul acesta se poate face de catre parinti.



Apoi, am lipit nasul (prima incercare nu a iesit grozav), ochii si gura. Mami le decupase inainte intimp ce eu decupam dovleacul.




Apoi am perforat cateva garuele in dovleac si i-am prins cu sfoara doua manute sau picioare sau pur si simplu o decoratiune pentru a da impresia unei ghirlande.


Si iata protectorul meu pentru Sarbatoarea Halloweenului!

Activitatea numarul 2. Suport pentru lumanare

Si pentru ca unui dovleac nu-i sta bine decat luminat, am lucrat un suport de lumanare dintr-un borcanas de sticla ramas de la iaurtel.

Materiale necesare:
- un borcan de sticla potrivit incat sa incapa in el o lumanare pastila;
- frunze uscate de toamna, din cele proaspat ingalbenite (nu cele cazute deja pentru ca sunt casabile); noua ne-au placut mult cele de gingo biloba.
- lipici pentru tehnica servetelului sau aracet diluat;
- pensula;
- sclipici daca va credeti zane cu praf magic. :)

Am uns borcanul dintr-o parte in alta cu aracet, utilizand o pensula.


Apoi am ales frunzulite din cosuletul nostru special cu frunze de toamna si le-am presat de borcanasul lipicios.



Apoi, mami a dat inca un strat de lipici peste tot borcanul, inclusiv peste frunze.

Eu am presarat sclipici, mult sclipici peste el.

Dupa ce s-a uscat, mami a aprins o lumanare pe care a pus-o in borcan si m-a lasat sa trec mana pe deasupra ca sa vad ca frige si ca nu este o jucarie!



Atentie! Nu lasati niciodata foc nesupravegheat in preajma copiilor! Si vorbesc serios!


Spor la distractie!

Pupici, pupici,
Sofia.

duminică, 27 octombrie 2013

Activitate de toamna - coronita de toamna!

Salutare tuturor!

Pentru ca weekend-ul acesta am tot alergat prin parc ba pe jos, ba cu bicicleta, profitand de vremea superba de afara, ne-am gandit ca si acasa sa lucram ceva dragut. Asa, rapid, ceva de seara in 10 minute!

Asa ca am cules un cos de frunze si ne-am pus pe treaba. Comoda mea micuta din camera avea nevoie de o decoratiune ca sa prinda viata pana ce mami o va picta.

Materialele folosite au fost:

- un cos cu frunze;
- un cerc de hartie frumos decupat de mami de asta data;
- lipici special pentru hartie (aracet);
- sfoara;
- perfoarator si capsator;
- o foarfeca






Am uns cercul de hartie cu lipici bine, bine, peste tot.


Am lipit frunzele culese (doar o mica parte).

Am dat o gaura cu perforatorul si am trecut o sfoara mica prin ea pe care mami a innodat-o apoi.

Am facut o fundita haioasa si am capsat-o de coronita. 



Gata coronita mea!

Spor la lucru, copii!

Pupici, pupici,
Sofia.

Sunetele si simbolurile lor, sau cum continuam activitatile legate de scris si citit!

Salutare tuturor!

Aventura mea in lumea literelor, a sunetelor si a creioanelor continua! :))
Cred ca m-am indragostit de activitatile astea. Cat e ziulica de lunga si nu sunt la gradi, iau cartile si caut literele, citesc cuvinte asa cum pot, pe jumatate sau pe sfert.


De fapt, de pe la trei ani, mami a inceput sa-mi prezinte sunetele, sub forma de jocuri.

 Pentru asta a fost nevoie de multe discutii oricand, oriunde si de doua cutiute. Una continea obiecte de mici dimensiuni reprezentand imaginea unor obiecte din viata reala, de zi cu zi/animale/plante etc. Cealalta cutiuta continea flashcarduri cu imagini ale obiectelor.






Iata cum se desfasurau jocurile noastre:
1. Cand vedeam un obiect pe strada sau acasa, mama il rostea punand accentul pe primul si ultimul sunet.
2. Jocul a continuat astfel: mami se uita pe o serie de obiecte si spunea "vad un obiect al carui cuvant incepe cu sunetul ..... ", iar eu trebuia sa ghicesc ce obiect.
3. Al treilea tip de joc era: "care este ultimul sunet al cuvantului ..... ?"
4. Ultimul joc sta in inlocuirea primului sunet cu un altul si sa vedem ce obtinem.

Astazi am jucat un astfel de joc, utilizand obiecte ce incepeau cu sunete ale caror simboluri le-am invatat deja. Iata ce a iesit, avand in vedere ca ma grabeam sa incep activitatea de scris:



Au urmat apoi activitatile noastre legate de insusirea literelor, a formelor si a curbelor care-mi plac atat de mult. Literele alese sunt intotdeauna 3 la numar.
Mami mi le prezinta mereu sub forma unei povesti: mn si r sunt drumuri de munte care urca si coboara, o este o fata unei fetite dragalase si asa mai departe.
Iata materialele noastre, mai mult sau mai putin utilizate. Activitatile le desfasuram o data pe saptamana.


Literele invatate astazi au fost  n o r. Intotdeauna alegem doua consoane si o vocala, pentru a putea forma un cuvant simplu, monosilabic pe care sa-l pot asocia usor cu un obiect real.

Ordinea a devenit deja cunoscuta. Ne luam cartonasele cu litere, alegem cele trei litere, luam cartea "Montessori letter work" si Scribble & Write si trecem la treaba.  









Nisipul colorat este un prieten de nadejde. Am folosit nisip colorat galben astazi turnat chiar de mine pe o rama rosie frumoasa, de la IKEA, transformata astfel intr-o tabla de desenat cu nisip. Cand o sa fiu mai mare, mami o sa ma lase sa lucrez la biroul ei special pentru ilustratii... hihihihi, acolo am geam si lampa speciala. :))









In plus, de azi am luat si Copacul vocalelor si Alfabetul mobil  pe care Camelia de la micatelierdecreatie le-a pregatit cu atata drag. Multumim, Camelia pentru toata munca ta!









Ce-am observat eu este ca, la un moment dat, conteaza foarte mult varsta si momentul in care incepi sa lucrezi. Cuvintele prind forma atunci cand copilul este pregatit pentru asta. La noi, consoanele se schimbau cu viteza luminii iar cuvintele prindeau forma imediat. 
Cei patru anisori ai mei sunt perfecti pentru activitatea noastra, dar nu uitati, ultimul an a fost lucrat intens pentru a pregati acest moment!


Iar la sfarsit, eu singura folosesc tabla de scris si carioca mea speciala, magica, apoi foaia de hartie si cariocile colorate! (fara sa-mi dau seama, am folosit exact codurile de culoare Montessori pentru litere - roz pentru consoane si albastru pentru vocale).




Spor la scris tuturor! E chiar atat de simplu!

Pupici, pupici!
Sofia