Lilypie Fourth Birthday tickers

Lilypie Fourth Birthday tickers

duminică, 31 martie 2013

Pregatirea pentru scris. Partea a II-a


Si pentru ca v-am promis in articolul precedent ca va arat cum am lucrat in ultima perioada, iata cateva activitati pe care le-am tot folosit in ultimele zile:

Coloratul
Ma ajuta foarte mult sa exersez pozitia corecta a creionului, sa execut diferite miscari libere. In plus, imi  folosesc mult atentia si concentrarea. Este una din activitatile preferate ale copiilor.


Coloratul in cadrul formelor deja trasate ajuta la concentrare, la limitarea miscarilor haotice, la urmarirea liniei de demarcatie.

Pictura
Este minunata pentru copii, o activitate artistica multi senzoriala. Cu degetele, cu toata palma sau cu pensula, miscarile sunt fluide, se realizeaza usor si invita copilul sa execute miscari ample, circulare.

Scrisul pe piatra cu apa si pensula (mami s-a inspirat pentru activitate din caligrafia japoneza).
Pare ciudata activitatea, insa m-am distrat de minune! Si in plus, am exersat liniile drepte, ondulate si buclele intr-un spatiu limitat ce ma invita sa fiu foarte atenta si sa ma concentrez pe activitate.



Carnetelul cu foi liniate.
Pe mine ma bucura mult sa pot scrie si eu ca mami pe propriul meu carnetel. Am parte de un spatiu limitat si atunci ma concentrez sa nu depasesc.



Folosirea pensetei pentru a transfera pom-pom-urile. A fost o mare provocare pentru mine, pentru ca pom-pom-urile nu se lasau prinse.

Folosirea diferitelor tipuri de clesti: 
de rufe pentru imperecherea pantofilor

de prins hartia

sau de par

Utilizarea aparatului de invatat litere Scrible&Write de la LeapFrog pe care il folosesc zilnic (se gaseste de cumparat si la Cora):


Spor la catarat! stiti voi de ce ;)

Pupici, pupici,
Sofia.

Pregatirea pentru scris. Partea I

Salutare tuturor,

In perioada care a trecut, am tot exersat muschii manutei, pregatindu-ma pentru invatarea literelor.

Din punct de vedere anatomic, miscarile mainii se pliaza mult mai usor pe forma literelor de mana. Formele curbe, cercul si buclele se pot realiza cu usurinta si naturalete de un copilas de 3 ani. Este nevoie de exercitiu si multa distractie.
In plus, eu sunt in perioada mintii absorbante si tot ce invat acum, cand sunt in plina perioada senzitiva de scris si citit se va asimila cu usurinta iar mai tarziu, la scoala, imi va fi mult mai usor sa prelucrez aceste informatii.
Mami a optat pentru diferite jocuri pentru a stimula miscarile naturale ale mainii.


De aceea, manutele mele au nevoie de multe exercitii de intarire a muschilor, si de multe miscari circulare. Va voi povesti care sunt acele miscari necesare pentru pregatirea manutei de scris si cum putem stimula muschii mainii:

- strangerea pumnului (de pregatit inca de la 12 luni). In acest sens, se dau copilasului jucarii care chitaie (cele de la baita), mingiute mici si moi, sfori de care sa se agate, un burete plin de apa care sa fie stors etc.

- intarirea muschilor mainii (se pregateste inca de la 16-18 luni).

  • Copiii sunt stimulati sa duca tavite pe care sunt asezate diferite obiecte fara sa le rastoarne. Pentru putin ajutor, se pot pune pe tavite covorase antiderapante.
  • Copiii sunt incurajati sa toarne lichide / cereale mici dintr-un recipient in altul. Greutatea recipientului va creste progresiv pentru a intari muschii manutei.
  • Cataratul, taratul, agatatul, leaganul din parc, toate formeaza muschii manutelor, intarindu-i si pregatindu-i pentru...scris! 


Discutiile despre importanta miscarii si activitatii sportive timpurii sunt vaste, dar toate duc catre aceasi concluzie: miscarea face copiii mai inteligenti. Patricia Wallner (trainer AMI Montessori 0-3 ani) ne une cum taratul in patru labe dezvolta capacitatea sugarului de a se concentra pe sarcina (avand mereu obiectivul in fata ochilor) si capacitatea coordonarii mana-ochi. 


-Opozitia degetului mare fata de celelalte patru degete Aceasta miscare se dezvolta incurajand  copilul sa tina si sa foloseasca clesti, pipete mari, sa apuce diverse obiecte pe care sa le stranga in acest mod, sa foloseasca foarfeca.
sau fata de doua degete, aratator si mijlociu.
Este o miscare esentiala pentru dezvoltarea scrisului. Se dezvolta dandu-i copilasului sa foloseasca obiecte mici: pipete, pensete, pai de sorbit etc.



Spor la joaca!
Pupici, pupici,
Sofia.

joi, 21 martie 2013

Motricitatea fina - cateva activitati interesante de dupa-masa.

Hei, salutare!
Cateva zile, dupa-masa, am ales sa ma joc cu niste materiale simpatice care se pot realiza usor acasa.

Cu ele imi exersez motricitatea fina, indemanarea, concentrarea, coordonarea ochi-mana si pregatirea pentru scris.

Prima activitate aleasa au fost "margelutele". 
Este o activitate de tip Montessori care-mi place mult, dar care pune la grea incercare concentrarea mea. Sunt niste margele de cuart roz (de fapt, o bratara de-a mamei care s-a rupt) pe care trebuia sa le transfer, una cate una, in cofrajul de la branzica Delaco. Pentru transfer am folosit o lingura dozatoare de la o cutie de lapte praf de pe vremea cand aveam 2 ani.





A doua activitatea au fost timbrele si prisma.
Mami si-a descoperit colectia veche de timbre din copilarie. Cu putina melancolie, mi-a aratat timbrele, detaliile acestora si mi-a explicat la ce folosesc acestea. Nu am inteles exact, dar mi-a promis ca vom pune o scrisoare la posta pentru a intelege. Din pacate, acest obicei se pierde si au existat copii testati de mami cu o baterie de inteligenta care nu au stiut sa spuna ce este un timbru, desi stiau sa explice multe alte fenomene complexe.
Le-am studiat cu lupa, apoi, actiunea a devenit mai interesanta, folosind o prisma. Mai tineti minte caleidoscopul? ei, cam asa arata timbrul mamei.



O a treia activitate a fost "plansa cu pioneze".
Excelenta pentru exersarea motricitatii fine, pentru invatarea notiunilor de scris: de la stanga la dreapta si de sus in jos. Si nici macar nu am facut cine stie ce model complex.





Distractie frumoasa!
Pupici, pupici,
Sofia.

duminică, 17 martie 2013

Sa invatam sa coasem! Cum se pune ata in ac.

Pentru ca urma sa vizitam, intamplator, nu pentru ca ne-am propus, o gradinita Waldorf si mami stia ca o sa vad acolo o gramada de lucrusoare cusute de fetite si baieti, s-a hotarat initierea mea in acest domeniu necunoscut. Sau aproape necunoscut.

Bunica mea, Maia, imi coase mereu ciorapeii rupti in genunchi sau vreun nasturel ratacit, iar mami mai trage la masina de cusut din cand in cand.

Asa ca mami a pregatit un material incepator pentru cusut care contine:




- o bucata de material alb - un servet cusut de mami - pe care sa lucrez; important este ca materialul are trasata o dunga de la un capat la altul;
- un ac imens; acul a fost cumparat de la Obor (ac de cizmarie), taiat si tocit la un tocilar;
- 2 carlige cu ata colorata mai groasa, rosie si albastra;
- o foarfeca.




Cum se procedeaza?


Am intins servetul pe masa de lucru. Si am si scos acul imediat, curioasa.


Apoi mi-am ales ata colorata, am desirat un fir lung de-a lungul semnului de pe servet. 



Am taiat ata colorata exact la semn. Si apoi am schimbat foarfeca, pentru ca prima nu taia bine.



Am facut un nod cu ajutorul mamei.






 Am trecut ata prin ac, de mai multe ori, pana mi-a reusit complet.



Iata si rezultatul.


Am repetat actiunea cu celalalt ghem.






Inainte de a trece la acest material e important ca un copil sa exerseze cu celelalte materiale disponibile: insirat nasturei sau jucarii de lemn pentru cusutul cu siret. (vezi aici si aici)

Spor la treaba!

Pupici, pupici,
Sofia.

sâmbătă, 16 martie 2013

O poveste ce a nascut o intrebare: ce a devenit pana la urma?

Am primit de curand o carte simpla, cu coperti albe si cateva desene in creion sumare, ce seamana a caricaturi. Mami si tati erau asa incantati de ea, mi-o fluturau pe la ochi doar, doar o voi lua sa o rasfoiesc. 

Am intrebat, privind-o fugar: "e de colorat?"

Dezamagita de raspuns: "pai...nu, nu este, dar daca vrei tu...o poti colora, bineinteles!", am aruncat-o cat colo si m-am repezit la cea mai sclipicioasa carte roz cu Alba-ca-Zapada pe care am cumparat-o eu singura cu banutii pe care-i primesc lunar.
(Da, nu v-am spus, mami si tati au pregatit un experiment cu mine: lunar primesc in jur de 10-12 lei cu care pot sa-mi cumpar ce-mi doresc eu. De fiecare data, au fost doar jucarii din plastic ieftin care au ajuns sa zaca pe fundul unor cutii cu multe alte astfel de jucarii... Scopul experimentului? sa-mi structurez/interiorizez conceptul de responsabilitate.. niciun rezultat pana acum)

Bun. Am citit si rasfoit cartea mea supersclipicioasa pana seara, la culcare, cand, epuizata de atatea culori stridente, am rasuflat usurata la vederea cearceafului alb. 
Insa mami, tiptil-tiptil, s-a strecurat langa mine pentru povestea de seara cu o carte in mana. Care credeti ca era? Cea alba cu desene caraghioase.
Nu o sa va vina sa credeti, insa am rezistat eroic primelor trei capitole, iar mai apoi, de-a lungul saptamanii am citit cate 2 capitole pe seara.
Radeam cu mami (mami cu lacrimi), ma prosteam si eu precum personajul din carte si invatam.
Iar asta-seara am citit impreuna ultimul capitol. Si am ramas cu o mare intrebare: "cine era pana la urma Lafcadio? ce devenise?" 

Este vorba despre o carte minunata a lui Shel Silverstein, Lafcadio, leul care nu s-a lasat pagubas, aparuta la editura Arthur, parte a grupului Art.

Cartea ne povesteste despre un leu mic, inocent si naiv ce traia linistit in Africa alaturi de alti lei. Acesta trece printr-o prima importanta experienta de viata: intalnirea cu vanatorii. De acum viata i se schimba, datorita curiozitatii sale si a dorintei de a gusta din placerile vietii.
Totul incepe cu un circar si un cuvant: "bezea", al carui sunet il adora.
Leul invata cat poate de multe despre lumea oamenilor, ajungand, el insusi, aproape uman. La inceput nu stie nimic despre vanatori, ce sunt acestia. Nu stie ca oamenii pot fi si ei fricosi, de altfel nici el nu cunoaste frica. Nici macar nu stie ca un glont il poate ucide. 
Treptat, leutul nostru se dedica exclusiv placerilor umane, mancand bezele, mergand biped si imbracandu-se in costume de stofa, uitand ca este LEU.
Unde poate sa duca o astfel de viata? La o confuzie totala, la lipsa dorintei de a mai face ceva, la neputinta, la un dor de un ceva ce nu mai exista si nici nu mai poate fi recuperat.
Suna ciudat de real pentru adultii de astazi, nu-i asa? Cam da.

Evelina Bidea spune intr-o recenzie "Povestea lui Lafcadio este una a inițierii, a devenirii, a cunoașterii de sine, iar elementul care mi se pare extrem de important în acest caz este că rețeta folosită de leu nu este una moralizatoare, nici didactică, cum ne-au obișnuit basmele, ci una a încercării și a eșecului, a asumării responsabilității și a confruntării cu sinele în ciuda suferințelor pe care o astfel de luptă le poate aduce chiar și în mintea unui animal inocent."

Va recomand sa o rasfoiti cand mai treceti printr-o librarie si daca va atrage, cumparati-o negresit. 

Va spun, da roade chiar si la 3 ani. Intrebarea mea ramane inca deschisa, dar parintii mei stiu ca doar asumandu-mi responsabilitatea pentru lucrurile pe care le fac voi creste sanatos, iar leutul Lafcadio ma invata ca e normal sa gresesti, sa poftesti, sa-ti doresti si carti sclipicioase (apropos....unde credeti ca a ajuns cartea mea roz? pe fundul unei cutii plina cu carti care nu-mi mai plac) atata timp cat poti sa si accepti ca toate astea au fost numai alegerile tale.

Lectura placuta!
Pupici, pupici,
Sofia.

sâmbătă, 9 martie 2013

Despre vreme si experimente! (invatam despre calendar partea a doua)

Am lasat in urma zilele bolnavicioase si revenim treptat, treptat la activitatile noastre zilnice.
Azi am stat afara cu prietenii mei cel putin 2 ore la soare, am alergat si am ras cu multa pofta.
Ma intristez sa aud ca multi dintre ei au fost sau sunt inca bolnaviori. Ma gandesc cu drag la ei si sper sa prinda multe puteri pentru a trece peste aceste perioade dificile.

De cateva zile ne distram cu tot felul de experimente pe care le pregatesc parintii mei, toate legate de fenomenele naturii. Unele m-au atras foarte mult, altele nu prea....


Dar hai sa va povestesc cum a inceput totul: cu pregatirea calendarului, si mai ales, cu intelegerea a ceea ce vom posta pe el.
Acum doua saptamani am vorbit despre anotimpuri si lunile anului (lectie pe care o vom relua odata cu primii boboci de floare). Nu pot spune ca am retinut exact denumirile lunilor ce compun un anotimp :)) dar am inteles ca natura se schimba in functie de anotimpuri, de vreme. Si am luat contact cu tot ce inseamna anotimpul.

Prima parte a lectiei despre vreme - CEASUL VREMII.


De fapt nu este un ceas adevarat, ci un instrument care ma ajuta sa identific vremea de afara, instrument inspirat de aici.
Contine 6 cadrane cu desene haioase ce reprezinta cateva dintre fenomenele naturii:
- insorit
- innorat
- furtuna
- vant
- ninsoare
- ploaie

Mami l-a desenat pe o foaie catonata din blocul ei special de pictura (se poate folosi orice foaie din blocul de desen). A durat ceva pana a iesit perfect. :))


A desenat doua cercuri concentrice impartite in 6 cadrane, apoi in fiecare cadran a desenat cateva desene haioase.


Eu mi-am pregatit culorile (guase) in recipiente speciale, am si combinat cateva ca sa pot obtine spre exemplu portocaliu si m-am apucat de pictat.





Si iata ce a iesit:



Partea a doua: EXPERIMENTELE. 
Mami s-a inspirat pentru experimente de aici si de aici.
In primul rand, mi-am pregatit cateva materiale, cum ar fi gheata colorata.
Am picurat in fiecare spatiu colorant alimentar cu o pipeta si apoi am turnat apa. Mami le-a pus la congelator pana a doua zi, cand am folosit-o.





Experimentul I:
CONDENSUL SI PLOAIA

Am taiat o sticla pe din doua, iar varful l-am lipit invers in sticla. Am turnat apa fierbinte, iar deasupra am pus gheata. Rezultatul - multa ceata si picaturi de apa ca o ploicica de primavara. Ce s-a intampla? Doua fronturi de aer diferit (cald si rece) s-au intalnit si s-a format imediat condensul, iar gheata s-a topit si a inceput sa picure.




Experimentul II:
Cum se formeaza ploaia?
Intr-un pahar cu apa, mami a turnat deasupra spuma multa. Peste spuma am inceput sa picuram colorant alimentar albastru, astfel incat sa simulam un nor care se incarca mult cu apa. Rezultatul era spectaculos...colorantul se scrugea treptat prin norul de spuma si incepea sa pice pe pamant sub forma de picaturi.




Experimentul III:
Ce se intampla cu aerul cald? Cum se misca aerul si de ce apare vantul?

Mami a prins de varful unei sticle de bere un balon rosu. Apoi sticla a pus-o intr-un ibric cu apa fierbinte. Ce credeti ca s-a intamplat? Aerul din sticla s-a incalzit, s-a dilatat si a inceput sa se ridice...astfel incat balonul ca prin magie a inceput sa se umfle singur! :))
Sa va spun un secret? Acesta a fost cel mai distractiv experiment!








PARTEA A TREIA: distractia!
Cea mai distractiva parte a lectiei, a fost pictatul cu manute, cu spuma lui tati! Am pictat norisori multi pe un cer frumos albastru! Si chiar daca am inceput timid, pana la urma m-am bagat in spuma pana la cot!




Spor la joaca, copii!

Pupici, pupici!
Sofia.