Lilypie Fourth Birthday tickers

Lilypie Fourth Birthday tickers

sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Cele 10 porunci ale Mariei Montessori

Buna dimineata, Ianuarie!
O dimineata inzapezita, tocmai buna pentru o pictura in pijamale, o lectura sau cateva ore de bucatareala.

Iata mai jos „poruncile” Mariei Montessori atunci cand lucram cu copiii. Sunt mai degraba reguli de comportament pentru a putea permite o dezvoltare armonioasa copilului.
Nimic nu e obligatoriu, acestea sunt, dupa parerea mea, reguli de bun simt care pot ghida o relatie parinte-copil, atunci cand este inteles scopul din spatele lor.



 
 
1. Nu atingeti niciodata un copil, fara sa fiti invitat de el (intr-o forma sau alta).
Cereti permisiunea copilului sau anuntati-l atunci cand vreti sa-l ridicati, sa-l luati, sa-l imbratisati. etc. A cere permisiunea aici poate fi inteleasa ca atare sau, in cazul copiilor preverbali, un singur gest din partea lor, un plans de un anumit tip este suficient. Dar adultii vor trebui sa verbalizeze fiecare gest: „Am sa te iau in brate pentru ca e timpul sa-ti schimb scutecelul”, „Pot sa te imbratisez?”
De ce este important? Pentru a da sansa copilului de a decide sau de a fi constient de ceea ce se intampla cu corpul lui, cu emotiile lui, cu actiunile lui. Nu este o jucarie, un robotel, are sentimente, emotii si chiar poate sa decida singur. Acum se construieste Eu-l Corporal, limitele personale, stima de sine, increderea si limbajul. 

 2. Nu vorbiti niciodata de rau un copil, fie in prezenta sau absenta lui.

Etichetele sunt periculoase, ele pot schimba atitudini si comportamente. Schimbati-va mindsetul vis-a-vis de copil si observati partile pozitive ale acestuia.

 3. Concentrati-va pe intarirea si ajutorul dat copilului in dezvoltarea a ceea ce e bun in el, asa incat prezenta lui sa lase loc din ce in ce mai putin la ce e rau. Cu alte cuvinte, concentrati-va pe lucrurile pozitive si nu pe cele care, noua adultilor, ni se par negative.
E nevoie sa avem grija la modul cum vorbim cu el, cum il ajutam si la ce anume il ajutam. Aratati-i ca poate sa faca singur anumite lucruri, ca e capabil de mult mai mult decat crede, ca e un copil minunat.

 4. Fiti activi in modul de pregatire a mediului in care este copilul. Acordati o grija meticuloasa si constanta mediului. Ajutati copilul sa construiasca o relatie pozitiva, constructiva cu mediul. Aratati si explicati copilului componentele mediului, locul lor si care este sensul/scopul corect al acestora.

 

 

 
Aici se pune accentul mai ales pe nevoia copilului de a-si accesa singur resursele din mediu, iar pentru asta e nevoie ca el sa stie ce anume sa foloseasca, cum sa le foloseasca si de ce pe acelea si nu altele. Sigur ca e amuzant ca un copil sa poarte un castron pe cap prin casa, dar cu siguranta nu-l va proteja de viscolul de afara. :)

 5. Intotdeauna fiti gata sa raspundeti atunci cand va cheama un copil, cand are nevoie de ajutorul vostru si intotdeauna ascultati-l cu mare atentie si raspundeti-i cu dragoste.

 6. Respectati copilul care face o greseala si lasati-l sa o repare singur! Totusi, opriti-l ferm si imediat daca foloseste in mod necorespunzator/periculos ceva din mediu, care ar putea sa il raneasca pe el sau sa ii deranjeze pe cei din jur.






 7. Respectati copilul care se odihneste sau priveste/observa pe altii lucrand, sau care se gandeste la ce a facut sau va face. Nu il intrerupeti, nu il strigati, nu il atrageti spre alte activitati.

Cand copilul pare ca sta cu capul in nori, atunci sa stiti ca el chiar e in lumea lui. In lumea interioara care lucreaza intens. Chiar daca in exterior nu pare a face nimic, ba chiar pare ca nu se poate concentra, este pentru ca in interior mecanismele lucreaza activ.

 8. Ajutati copilul care este in cautarea unei activitati si nu o poate gasi singur.

Aici intervine observatia atenta si riguroasa. Cand stim ca un copil nu reuseste sa-si gaseasca singur activitatea sau ca dimpotriva, in interior, mintea lui lucreaza intens?

 9. Nu obositi sa ii prezentati ceva in mod repetat copilului, care pana atunci a refuzat acel lucru, pentru a il ajuta sa dobandeasca ceva necucerit inca si sa isi depaseasca imperfectiunile. Faceti acest lucru animand cu dragoste mediul, cu retinere/distanta fata de copil si cu liniste, cuvinte dulci si prezenta dragastoasa. Faceti-va simtita prezenta si disponibilitatea dvs. fata de copilul care inca mai cauta si se ascunde de copilul pe care l-a descoperit in el.

E mai usor sa amenajezi mediul si sa lasi decizia la copil, sa aleaga el singur ce vrea sa invete, decat sa te/il chinui intr-un anumit moment.
Dragostea este cheia!!

 10. Intotdeauna tratati copilul cu cele mai bune maniere si oferiti-i tot ce aveti mai bun in dumneavoastra si la dispozitia dvs.

„Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume” Mahatma Ghandi

joi, 2 ianuarie 2014

Aseaza-te si asculta!

La Multi Ani, dragii nostri!
 
Acum suntem cu sufletul plin de emotiile Sarbatorilor pe care le-am tot prelungit, parca pentru a gusta si ultima picatura din ele, pentru a imbratisa fiecare persoana draga, oricat de departe ar fi.
 
 
video
Eu, la 3 ani.
 
 
A mai trecut un an, un an plin, iubit, un an destul de bulversant pentru noi, dar mai ales pentru mine. Nu degeaba am inceput cu filmuletul acela, de acum un an. Mami ma priveste si se mira de schimbarea uriasa care a trecut in cele 12 luni, de la trei ani - o copilita cu obrajori pufosi, la o domnisorica cu aspiratii, puncte de vedere ce se impun si valori care se contureaza tot mai mult.
 
 
 


Acum a devenit clar ca am sarit intr-o noua etapa, ca Eul meu s-a conturat, iar acum se defineste pentru a renaste mai tarziu, in adolescenta, in toata splendoarea. E o perioada magica, in care roadele primilor ani se culeg, parguite sau inca crude, dupa cum am reusit sa le ingrijim. E o perioada a nasterii mintii constiente, e o perioada in care copiii isi rafineaza simturile, abilitatile si toate cunostintele pe care le au. E perioada in care au primit harta si indiciile, iar acum cautarea a inceput, misterul va fi dezlegat, natura se va dezvalui pas cu pas.
Acum, EU, Sofia, am instrumentele de care am nevoie pentru a face acest lucru. Inca e intuneric, inca stralucesc luminite care ma atrag, dar acum stiu cum sa apas intrerupatorul si sa fac lumina in jurul meu. Singura.
 
 
 
 
 
In anul ce-a trecut, mami a trecut si ea prin niste transformari uriase, in parte datorita meseriei ei ce combina psihologia cu educatia si copiii, dar mai ales datorita unei schimbari de paradigma in gandire.
Ne punem mereu intrebarea unde se duc anii?, unde se duc copiii nostri?, unde sunt aspiratiile noastre?, unde sunt visele noastre? trebuie sa ii ofer copilului meu tot ce are nevoie, trebuie sa fiu puternic, sa actionez, sa ma joc cu el, sa il duc la dansuri si la meditatii, sa ii dau sansa de a face tot ce ar putea sa faca, pentru ca altfel...?
 
Dar nimeni nu se intreaba „Care este lectia mea?” „Unde trebuie sa ma uit si mai ales ce sa vad?”
Caci da, dragii nostri, aici, in acest raspuns sta toata maretia noastra, a fiintei umane.
 
Citim despre obiective, despre cum sa ne programam mintea sa obtina ce-si doreste, despre cum sa facem planuri si sa ne tinem de ele, sau nu.
 
Dar daca ne-am opri o clipa sa vedem cine suntem cu adevarat, acum, azi, in acest moment in care citim un articol scris de o mamica prin ochii fetitei ei...
CINE SUNT EU? cu ce sunt mai bun acum decat eram in urma cu un an? Ce stiu despre mine? Cum iubesc? Cum imi privesc copiii? Cum ii ascult?
 
Copiii se privesc cu inima si asta e cel mai greu de facut. Copiii se asculta cu sufletul, iar asta a devenit aproape imposibil de facut. Iubirea pentru copilul nostru s-a transformat intr-o mascarada in care se amesteca dorinte, dureri, orgolii, frustrari si nevoi neimplinite. Nu sunt prima, nici ultima care o spune, dar sper sa fiu prima care spune ca se poate si altfel, mult mai usor. Si nu am decat 4 ani si o mamica pasionata de educatie.
 
Iar secretul e atat de simplu, de usor de facut si totusi imposibil de realizat de majoritatea oamenilor pe care ii stiu si pe care ii vad agitandu-se continuu la locurile de joaca in jurul copiilor lor.
 
Iata ce a descoperit mami in ultimul an: secretul sta in  A STA JOS SI A ASCULTA, A PRIVI SI A SIMTI!
Asezati-va alaturi de copilul vostru, de iubitul vostru, de prietenul vostru, de mama voastra sau de oricine va este drag. Inchideti ochii si ascultati-i respiratia, miscarea pe care trupul lui o face, cuvintele pe care le spune sau le sopteste. Nu judecati, nu ganditi, nu rationati, doar stati in acel moment.
Deschideti ochii apoi si priviti cum se joaca, cum zambeste, cum isi misca trupul, cum calca, unde priveste si la ce zambeste, priviti cand isi coboara privirea, cand va cauta si cum va cauta, cand plange si cand se cuibareste in bratele voastre. Priviti-l asa cum este el, indiferent ca are 1 luna sau poate 5 ani sau poate 30 de ani sau poate de trei ori varsta voastra.
 
Faceti asta zilnic, si doua minute pe zi conteaza, pentru ca asta inseamna sa asculti cu adevarat sufletul celuilalt, iar noi doua va garantam ca pe masura ce veti face asta, intelgerea va veni iar mai apoi sufletul vostru va fi scaldat de iubire. Iubirea neconditionata despre care vorbeste lumea, dar pe care pana acum mami doar s-a chinuit s-o dibuiasca printre vrafurile de carti.
Iar raspunsul a fost atat de simplu, si poarta un nume: DRAGOSTE.
 
Iti multumim, anule 2013 pentru acest dar minunat!


Cu dragoste,
Sofia.



P.S. Va recomand doua filme foarte bune, nu pentru copii, ci pentru adulti :)


OASIS


- tot filmul provoaca spectatorul sa judece, sa critice, sa se razvrateasca in scaun in timp ce priveste ecranul ca la sfarsit sa inteleaga cat de usor poate fi doar sa privesti si sa asculti cu inima, fara a judeca si a pune etichete. Urmarind acest film, mami a inteles care e scopul adevarat al observatiei obiective pe care o practica in cadrul formarii ei in educatia timpurie Montessori.







LOVE


 - un film in care dragostea merge mai presus de tine, mai presus chiar decat celalalt.