Lilypie Fourth Birthday tickers

Lilypie Fourth Birthday tickers

marți, 31 iulie 2012

Ai baut vreodata sanatate la pahar?

GUEST POST: SORINA CIOROIU - consilier nutritie / stil de viata



De curand, mamica unui bun prieten de-al meu a scris un articol foarte frumos despre cum putem sa fim copii sanatosi si parinti fericiti, sa crestem armonios, sa ne ferim cat putem de raceli, infectii si alte bube urate care pot apare in copilarie, dar si despre importanta unei alimentatii sanatoase, echilibrate, si a fitonutrientilor in alimentatie. In primul rand e vorba de Aloe Vera, o planta de care mami a mea s-a indragostit. Iata despre ce este vorba:


 


"

Ai baut vreodata sanatate la pahar?


Eu am facut-o si o fac in fiecare zi. Copilul meu de 2 ani si 6 luni isi ia portia de sanatate in fiecare dimineata, de mai bine de 1 an deja. Poate va suna a strategie de marketing, acelasi lucru l-am simtit si eu prima oara cand am auzit expresia, pana am vazut rezultate. Haideti sa va spun despre ce vorbesc si apoi trec la experiente.


Sunt convinsa ca ati auzit de planta de aloe. S-ar putea chiar sa o aveti acasa pe post de planta ornamentala sau poate bunicile voastre foloseau frunzele sa va trateze juliturile din copilarie. Cert este ca planta este cunoscuta de mii de ani, iar efectele sale benefice pentru tratarea problemelor de piele tot de pe atunci. Ceea ce nu am stiut eu este ca sucul obtinut din frunzele de aloe se poate bea.

 
Pe pamant exista peste 200 de specii de aloe, doar 4 dintre ele au efect terapeutic insa, specia cu cele mai multe efecte benefice se cheama Aloe Barbadensis Miller, sau Aloe Vera, aloe “adevarata”.


Si specia asta este folosita de o companie, lider mondial de 34 de ani in productia si distributia de produse pe baza de aloe vera pentru sanatate si frumusete. Eu i-am descoperit acum un an, nu ma confruntam cu o problema anume de sanatate, ma consideram sanatoasa si aveam impresia ca asa voi ramane tot timpul.


Si apoi am stat putin si m-am gandit: nu mai sunt doar eu cu mine, e un prichindel mic care depinde de mine, indiferent de cum ma simt trebuie sa fiu langa el; chiar daca am o migrena el vrea in parc, chiar daca am febra 39 cu frisoane el vrea sa ne jucam, chiar daca sunt lipsita de energie si fara chef trebuie sa-I gatesc in fiecare zi. Se spune ca este mult mai efficient, mai usor, mai simplu si chiar mai economic sa previ decat sa tratezi. Chiar asa este! Si daca tot ce trebuie sa fac sa stau departe de medic si de medicamente este sa beau un suc in fiecare dimineata pai atunci asta am sa fac in fiecare zi, toata viata.


Deci nu o sa va povestesc un caz incredibil pe care l-am rezolvat cu aloe vera, doar beneficiile pe care le-a adus in viata mea si a copilului meu consumul acestui suc de aloe.

 

Luca, baietelul meu, avea atunci 1 an si 6 luni; a reactionat foarte bine la primul contact cu gelul de aloe, cu toate ca acesta are un gust “deosebit”…nu seamana cu nimic din cea am baut eu pana acum. Ii spune “suculet”, are consistenta unui suc de fructe cu pulpa si se poate bea ca atare sau combinat cu orice suc natural, facut in casa. Pana la momentul respectiv Luca racea aproape in fiecare luna. Si 10 zile ne luptam cu nasul infundat, tusea, starea generala proasta, febra si toate cele. Aveam un dulap plin cu anti-termice, picaturi nazale, sprayuri faringiene, supozitoare, pliculete cu tot felul de medicamente in caz de….. Cand plecam in concediu o geanta era plina cu toate cele de mai sus, daca se intampla sa…


O sa ma credeti daca va spun ca nu am mai intrat intr-o farmacie de 1 an? Nici pentru mine nici pentru Luca.


El intr-un an de consum nu a mai facut nicio raceala, nici rosu in gat, nici probleme de tranzit nu a mai avut. Si cum nu mai cred in coincidente de ceva vreme, m-am convins ca tot ce auzisem si citisem despre gelul de aloe era adevarat.


Si apoi dupa o vreme eu nu mai aveam acele dureri de cap razlete, disparusera balonarile si disconfortul stomacal, am scapat de dependenta de Cola si rezultatul care a contat enorm pentru mine, am scapat si de ultimele 10 kg acumulate in timpul sarcinii (dintr-un total de 35-pot sa demonstrez cu poze ).


De ce pot un bebelus si un adult sa foloseasca acelasi produs pentru probleme diferite?
Datorita compozitiei sucului de aloe: contine peste 200 de substante active dintre care: 20 minerale, 18 aminoacizi si 12 vitamine. Este o sursa vegetala de vitamina B12 necesara sistemului nervos.


Si sa va spun si cateva lucruri pe care le poate face acest suc:

 
1. DETOXIFICA ORGANISMUL
-este cel mai puternic detoxifiant natural, este modalitatea ideala prin care ajutam organismul sa scape de toxinele accumulate

2.SUSTINE FUNCTIA IMUNITARA
-regleaza activitatea sistemului imunitar

3. REGLEAZA METABOLISMUL GENERAL
-are efect antidiabetic

4.STIMULEAZA REGENERAREA TISULARA
-aduce material necesar rainnoirii celulelor sanatoase, acestea se regenereaza de 7-8 ori mai repede decat in mod normal (de aici si vindecarea oricarei probleme de piele mult mai repede atunci cand folosesti un produs pe baza dea aloe vera)

5. PROTEJEAZA APARATUL CARDIO-VASCULAR
-rol important in prevenirea afectiunilor cardio-vasculare, in special de tip ischemic (angina pectorala, infarct miocardic)
-reduce nivelul colesterolului


6. REGLEAZA ACTIVITATEA TRACTULUI DIGESTIV

            7. PROPRIETATI ANTIINFLAMATORII
-gelul de aloe contine 12 substante cu effect antiinflamator, ale caror efecte au fost demonstrate stiintific


8. PROTEJEAZA SISTEMUL OSTEO-ARTICULAR


9. EFECT ANTIMICROBIAN, ANTIVIRAL, ANTIPARAZITAR, ANTIFUNGIC

10. SUSTINE SISTEMUL NERVOS
- pentru buna functionare a sistemului nervos central si a nervilor periferici

11. ROL ANTIOXIDANT
-neutralizeaza radicalii liberi, aceste molecule instabile foarte reactive care distrug lipidele de protectie, proteinele si acizii nucleici (AND si ARN)

12. PROTEJEAZA TESUTURILE OCULARE


13. REGLEAZA GREUTATEA CORPORALA

14. MENTINE SANATATEA PIELII


De cand am intalnit aceste produse spun tuturor despre ele, nu reactioneaza toti, doar cei care au ochii deschisi si urechile ciulite. Se spune ca in zilele noastre analfabetii nu sunt cei care nu stiu sa citeasca ci cei care nu se informeza si nu inteleg
 
In conditiile de viata actuale cred ca toata lumea ar trebui sa consume aloe. Cand alimentul nu mai este aliment, nu-si mai indeplineste functia initiala, aceea de a ne furniza organismului substantele de care are nevoie zilnic pentru a functiona normal, sucul de aloe este un aliment functional complet.


Sucul de aloe este in primul rand pentru oamenii sanatosi, sau macar cei ce se considera sanatosi (se spune ca acestia de fapt nu sunt suficient investigati), dar daca ajungem totusi sa ne confruntam cu diferite probleme de sanatate, el ajuta organismul sa lupte cu boala si cu efectele adverse ale terapiilor chimice. Nu este un medicament, nu are efecte adverse si contraindicatii, este un produs natural pentru sanatate.


Cand suntem intrebati ce ne dorim spunem sanatate, va este cunoscuta expresia “Lasa sa fiu eu snaatos ca pe restul le fac”…oare chiar asa este? Pe ce loc se afla sanatatea cand faceti lista lunara de cheltuieli?? Cat costa sanatatea noastra si a copiilor nostri?? Scump…daca nu avem grija de ea si daca nu facem nimic sa ne-o pastram.
Fiecare sa-si fac o analiza si sa ia decizia cea mai potrivita pentru el; eu (Sorina) si Luci ne-am facut datoria sa va informam.

"




SORINA CIOROIU - este mamica lui Luca, de 2 ani si jumatate, este consilier nutritie / stil de viata in cadrul unei companii globale si isi imparte viata cu bucurie intre familie si serviciul pe care il are. 


luni, 30 iulie 2012

Hai-hui cu un pui pe munte! sau Cum sa stimulam stima de sine la copii partea a II-a!

Pe vremuri, am fost cu mami si tati la munte cu cortul. A fost o adevarata aventura, pentru ca eu eram mica, d-abia renuntasem la scutecel peste zi si nu mancam decat piure. Urmau sa vina si prieteni de-ai lui tati ca ei sa urce pe munte o tura de zi, iar eu sa raman cu mami la cort. Unde mai pui ca eu nu mananc pateu la conserva si sunculita cu ceapa zdrobita, ca tati. Uff, si cate probleme, ce bagaj, ce de paturi si perne au putut sa incapa in portbagaj!
Dar ia uitati ce fete zambitoare avem dupa o zi de tura pe munte! :) ehehe




Pana la urma au fost 4 zile foarte pline, in care eu am udat cu pisu toti pantalonii, pentru ca de cate ori mergeam la rau imi venea subit o senzatie de pisu care se concretiza mai intotdeauna, astfel incat in multe poze apar doar in niste chilotei. Apoi unde mai pui ca mie chiar imi placea ceapa zdrobita, chiar si sunculita baietilor, desi mami imi tot dadea borcanase cu mancarica gata pregatite de acasa si la orice pas venea la mine cu o piersicuta.
Iar cu mersul a fost usor, am stat ghemuita cat am vrut la tati in rucsacel. :))


Mi-a placut sa merg cu tati si mami la refugiu. A fost o zi extrem de insorita, in care somnicul de dimineata s-a prelungit in rucsacelul meu special de munte, dar apoi am aflat minuni dupa minuni:

- PADUREA, pe care o mai vazusem cand aveam cateva luni si stateam infasurata in wrap la tati in drum spre Curmatura, dar pe care acum....acum o vedeam cu adevarat. Erau copaci imensi cu multe crengute, iar soarele nici nu ajungea pana la poteca. Pasarile tipau si frunzele fosneau.
- Poienitele unde zboara gargaritele sunt cel mai frumos lucru unde poti sa faci plaja si sa asculti greierasul cum ii canta furnicii.
- Raul...ei aici e o distractie pe cinste...cate pietre poti arunca in rau. Eu singura am numarat multe, multe (1, 3, 5, 7, 9, 10, 7)! La rau e multa apa si multe pietre. Da, imi plac pietrele, mai ales daca le arunc in rau!
- Refugiul - mami spunea ca e ca o casuta de pitici cu patuturi mici unde mai vine adesea puiul de caprioara Bambi. Bineinteles ca am crezut-o si am vrut neaparat sa-l cautam pe Bambi si pe iepuras. Erau in padure, sa manance. Era si un semn acolo.


Dar cel mai mult mi-a placut cand am mers singura, cu tati langa mine. Am stiut ca, in ciuda pantalonilor udati de pisu, eu sunt mare. Nu mai sunt bebe acum, pentru ca bebelusii nu merg pe munte cu taticii lor singuri, singurei. Si sa nu credeti ca a fost usor...ooo...nuu! Pentru ca eu mergeam cand inainte, cand inapoi, cand cu capul pe sus, cand cu capul pe jos. Dar mami m-a incurajat, iar tati mi-a dat un baston si mie sa urc mai bine.
Si iata-ma sus, singura, mandra si fericita.

Mami spune mereu ca asta inseamna sa incurajezi copilul, sa-i stimulezi capacitatea de a-si dezvolta o stima de sine pozitiva si incredrea in propriile forte si capacitati:
"Mami, stiu ca poti, vei reusi sa gasesti singura solutia.."
"Sofi, drumul e pe aici, oare cum crezi ca poti trece peste raulet?"
"Imi place cum ai mers, a fost greu dar tu ai reusit!"
"Drumul e plin de surprize care asteapta sa fie descoperite de tine"
"Lasa-l pe tati sa te ajute, poate reusiti impreuna!"
"Ce usor a fost sa treceti impreuna peste povarnis"
"Bravo! Ai reusit!"
"Cate lucruri minunate ai gasit"
"Arata-ne tu drumul"
"Iti multumesc ca m-ai ajutat, mi-a fost de ajutor"
"Stiu ca poti, gandeste-te cum!"
"Te iubesc si sunt alaturi de tine"





Si tot asa au continuat incurajarile. Faptul ca eu am reusit singura, e drept, doar o bucatica de drum, ultima parte pana la refugiu, a insemnat ca eu pot sa fac anumite lucruri de om mare.
Dar cel mai greu pentru parintii mei a fost sa ma invete despre bucuria drumului. Eu stiam ca daca mergem, inseamna ca trebuie sa jungem undeva. Da, trebuia sa ajungem la refugiu, insa mami si tati spuneau ca drumul este magic, ca trebuie sa fiu atenta la tot ce e in jurul nostru, sa descopar eu singura ajutoarele pe care ni le ofera natura, sa ascultam copacii si pasarile, sa descoperim urmele lasate de animale, casutele lor...Si tot asa.


Iata ce am descoperit eu:
- am descoperit ca un bat ma ajuta sa urc mai usor;
- ca uneori e tare racoritoare apa din rau;
- ca iarba e pufoasa in poiana si poti sa te odihnesti pe ea;
- ca ariciul e animal nocturn;
- ca o cartita e foarte mica, mica precum un soricel
- ca din lemne poti face o bancuta tare draguta!
- ca fragii sunt cele mai bune fructe si cresc pe langa ape.




Voi cum va petreceti activitatile la munte?

joi, 26 iulie 2012

O delicioasa supa de rosii, un adevarat cocktail de vitamine! Varianta pentru bebe si varianta pentru mami si tati!

Buna tuturor! Astazi am fost dis de dimineata afara la joaca cu prietenele mele de la bloc. Am stat pe bancuta la umbra, ne-am insirat in ordinea culorilor, apoi a marimilor si apoi a importantei toate jucarelele, am desenat pe asfalt pe Sofi cu tati si pe Mickey cu Minnie. Apoi am vazut cum creste frunzulita de nuc dar mai ales cum cresc nucile care erau ca niste mingiute verzi, asa ca eu am denumit acest copac - un copac mingios.


La un moment dat, s-a facut atat de cald, ca ne-am intins toate pe bancute sa dormim. Acasa, nimic nu-mi convenea, daramite o ciorbita calda, iar de iaurt nu prea mai aveam chef.


Asa ca mami s-a inspirat dintr-o reteta spaniola - Gazpacho Andaluz - transformand reteta astfel incat sa fie pe placul burticii mele pretentioase. Mami si tati sunt fani ai acestei retete, de cand au aflat de ea de la o matusa de-a mea.




Iata cum a facut:

Supa de rosii cruda, de vara pentru copii


- 3,4 rosii romanesti bine coapte (de preferat sa nu fie din cele crescute cu aditivi);
- 2 castraveciori mici
- 1 ardei capia mic
- 1 ardei gras mic
- 1 dovelcel mic
- putina sare
- 1 lingura ulei de masline
- 2 linguri zeama de lamaie
- cateva frunze de patrunjel (un sfert de legatura)
- 150 ml apa proaspata plata


Se da totul la blender pana se face ca o supa crema, se serveste la temperatura camerei.

 Atentie, supele nu se servesc reci, numai la temperatura camerei, chiar daca ne este foarte sete!
Se poate pastra 2 zile la frigider!





Supa Gazpacho Andaluze foarte gustoasa si aromata, si extrem de buna pentru adulti. 

Iata o varianta des folosita in casa la noi:

- 1kg rosii bine coapte
- 1 ardei gras
- 2 castraveti
- 1 dovlecel mic
- 1 ceapa
- 2, 3 catei usturoi
- 2 linguri zeama de lamaie
- 2 linguri ulei de masline de f buna calitate (de preferat cel nefiltrat)
- 1 felie de paine alba uscata
- 150 ml apa
- cateva frunzulite de patrunjel
- sare, piper si oregano (dupa gust) sau cateva picaturi de Tabasco

Se mixeaza totul in blender si se serveste cu bucatele de castravete tocat marunt!


Pofta buna!

Si sa ne spuneti voua cum vi s-a parut?

joi, 19 iulie 2012

Multumesc, doctore! ...povestea unei fotografii uimitoare

Dragii mei, mami a citit un articol foarte emotionant pe care as vrea sa-l redau mai jos integral. Este tulburator, dar mai ales ne arata ca pruncul din pantecele mamei este o mica fiinta VIE, completa si minunata!


SURSA articolului - www.adevaruldespreavort.ro; www.provita-craiova.com/brosuri.phpPhysicians For Life - Spina Bifida Surgery While in Uterohttp://www.michaelclancy.com/story.html 



"
Preotul ortodox roman Mihai Lupu din Canada a transmis cateva informatii tulburatoare privind viata intrauterina a fiintei umane.
 


Aveti in fata fotografia unui copil de 21 de saptamani, in pantecele mamei sale. Numele lui este Samuel Alexander Amas. Copilul a fost diagnosticat cu spina bifida si nu ar fi supravietuit afara din pantecele mamei. Trebuia deci operat intrauterin. Iulia Amas, mama copilului, a apelat la remarcabilul chirurg Joseph Bruner de la Centrul Medical al Universitatii Vanderbilt din Nashville-Tennesse.

Redam in continuare cuvintele fotoreporterului Michael Clancy, angajat al publicatiei USA Today, prezent si el la operatie:


„În timp ce doctorul ma intreba ce viteza de inregistrare folosesc, am surprins cu coada ochiului un tremur al uterului, dar nimeni din echipa nu provocase miscarea. Venea dinauntru. Dintr-odata, prin incizie copilul si-a scos bratul si apoi l-a retras, lasandu-si doar manuta afara. Doctorul i-a prins mana si a ridicat-o usor, iar copilul a raspuns strangand degetul acestuia. Ca si cum i-ar fi incercat taria, medicul a clatinat usor pumnul micut. Pruncul il tinea strans. Am prins momentul fantastic. S-a petrecut atat de repede, incat asistenta care statea langa mine m-a intrebat «Ce s-a intamplat?». «Copilul a-ntins mana!», am zis. «A, pai fac asta tot timpul», mi-a raspuns”.

 
Aceasta fotografie care a facut inconjurul lumii este o marturie vizuala de netagaduit a faptului ca in pantecele mamei creste un copil, nu un “glob de tesut” sau “produs al conceptiei”. Pruncul nenascut este o fiinta umana, dornic sa-si faca simtita prezenta, precum micutul Samuel, care parca ar spune: “Multumesc, Doctore!


"

marți, 17 iulie 2012

In vacanta, la mare!

Tocmai am venit din vacanta petrecuta la mare. A fost o vacanta scurta, de cateva zile, insa mami si tati au planuit sa mai mergem pentru ca mie mi-a placut foarte mult.
E drept, am mai fost la mare inca de cand eram in burtica mamei, apoi cand eram bebelus in carucior, azi dimineata (adica anul trecut) cand eram deja maricica si acum. Practic, n-am ratat nici un sezon din toata existenta mea umila pe pamant. Dar abia acum am simtit cu adevarat placerea tavalirii prin nisip si felul in care te poti distra in apa, intr-un colac.
 Si mai stiti ceva: eu stiam deja cand am ajuns ca o sa mancam ciorbita cu peste si o sa ne jucam pe plaja cu lopatelele in nisip, ca marea o sa-mi gadile piciorusele si ca o sa desenam pe nisipul ud si ca o sa ma blacesc cu mami si tati cu colacul in mare. De unde stiam? pentru ca parintii mei mi-au povestit mereu si mereu inainte de a pleca, ce vom face in vacanta.

De fapt, sunt cateva lucruri pe care le povestesc numerosilor prieteni si bunici si rude care ma tot intreaba daca mi-a placut la mare. Da, mi-a placut, dar mai important este ca am ramas cu cateva amintiri frumoase. Si sa nu va inchipuiti ca am ramas cu gandul la cine stie ce peripetii. Nu, dar o sa va povestesc.

Planul parintilor mei a fost simplu:
- dimineata la 7 ne trezeam si planuiam sa ajungem la 8 pe plaja. Ajungeam la 9.
- la 11 plecam catre camera pentru dus.
- intr-un sfarsit, in jur de ora 13 ajungeam la masa unde sorbeam cateva linguri de bors pescaresc si apoi ceream inevitabila mamaliguta cu branza si smantana (de fapt, a fost felul principal al vacantei).
- adormeam in bratele lui tati sau mami si mai apoi continuam somnul pana pe la 17 cand ma trezeam si mergeam iarasi la plaja. de data asta, stateam pana se facea seara.
- apoi iarasi dus si seara mergeam pe la terase sa mancam. bineinteles ca adormeam in brate la tati.


Mami spune ca in vacanta, copiii au nevoie de un plan zilnic aerisit (cu cat mai putine excursii zilnice si obiective turistice de atins) si cat mai apropiat de programul cunoscut de acasa.
Daca programul se supraaglomereaza, copiii obosesc, se plictisesc si devin moracanosi. Asa ca mami a tinut mortis sa mentinem un program cat mai fix, in care activitatile sa se repete astfel incat eu sa simt ca stiu ce urmeaza sa facem, sa stiu ca va trebui sa dorm sau sa mananc sau sa ma joc la plaja.



Acolo nu am facut nimic spectaculos, dupa cum ar analiza un adult, dar in schimb, am facut lucruri extraordinare: am modelat si am desenat la nesfarsit in nisipul ud pe care marea il netezea cu cate un val mai naravas (asa, cam cum e la tableta magnetica), m-am intins pe nispiul cald cat eram de lunga (adica vreo 90 cm) si am inotat prin el, mi-am balacit piciorusele in apa naravasa de la mal si am lins cat am putut colacul cat stateam in apa cu mami si cu tati (daaa, poate nu stiati dar apa de mare e sarata si foarte gustoasa!), m-am jucat cu prietenul meu cu lopatelele si am ascuns in nisip masinute (pe care cu greu le mai gaseau taticii nostri).
Copiii sunt marcati mai mult de experientele simple, dar extrem de intime petrecute cu cei dragi, cu parintii sau cu bunicii. Nu o excursie la muzeu va fi semnificativa pentru ei, ci faptul ca pe trepte au savurat cu totii inghetata de vanilie (asa cum mie, la muzeul satului imi place cand mami imi cumpara placinta si-o mananc pe o bancuta in curtea unei casute, si-i dau si lui mami sau tati sa guste sau cand ma racoresc intr-o casuta lipoveneasca admirand un patut de bebelus in care tare as mai trage un pui de somn).

Giugiuleala intre mine si parintii mei e nelipsita in vacanta, unde mai pui ca si dorm cu ei dupa-masa. Dar cateodata imi place sa stau si sa citesc la nesfarsit aceeasi carte, pe limba mea si cu imaginatia mea sau sa cant cat ma tin plamanii cantecele scurte inventate de mine. E de-a dreptul linistitor, mai ales dupa o zi grea la joaca cand deja oboseala imi da tarcoale.
Copiii au nevoie de linistea pe care le-o confera anumite activitati proprii lor sau familiei lor, iar in lipsa acestora ei devin frustrati, obositi, nervosi iar parintii risca sa aiba o vacanta nu tocmai placuta.



Acum sa va povestesc si episoadele "rele" cand tipam sau ma infuriam sau nu mai vroiam sa fac nimic, niciodata, dar niciodata. Ca atunci cand dimineata, eu bucuroasa ca am leagane in curte si pot sa dau o tura, mami ma zorea sa ma unga cu crema. Sau cand mi se facea fomica tare si urlam cat puteam ca eu vreau inghetata, ca nu mai vin niciodata la plaja si nici acasa nu mai vreau.
Apropos de mancare, pe drum, in masina sau cand eram la plaja, mami avea grija sa avem fructe, poate niste covrigei, porumb fiert sau cativa biscuiti cu nuci si cereale bogati in proteine. Atentie mare la snacksuri prea sarate si gustarici dulci (cu zahar) care taie pofta de mancare, dau senzatia de energie pe termen scurt dar care intr-un final lasa copilul nemancat, agitat sau dimpotriva extrem de molatec. Acestea trebuie evitate neaparat!

Ce mi-a placut mie in vacanta noastra a fost:
- cartile simple, cartonate cu poze atractive si interesante;
- cartile de colorat si creioanele sau cariocile colorate (cele lavabile);
- jucariile distractive: lopeti, masinute, un sarpe de lemn, colac chiar si plastelina etc.
- povestirile mele seara, pe la 19.00 despre cum am petrecut ziua, ce a fost bine sau ce a fost mai putin placut si cum am reusit sa fac fata;
- jucatul in apa, fie el balacit, aruncat scoici sau pur si simplu balacit la baie in chiuveta sau in farfuria cu ciorbita.
- jucatul cu copiii pe plaja, cu prietenul meu si faptul ca am putut sa ma dau in stamba de cate ori am avut ocazia.
- faptul ca am petrecut un timp doar cu tati, in timp ce mami se odihnea sau petrecea timp doar cu ea si invers, bineinteles. :)
- cartile, covrigeii si iaurtelul de baut in masina, pe drum.

Si un sfat pentru parinti.
Vacanta este si pentru voi, asa ca va trebui sa faceti in asa fel incat sa va relaxati: 
- faceti cu randul la joaca cu copilul sau sa-l lasati o perioada cu alt adult responsabil (un bunic, un prieten sau la un loc de joaca supravegheat), 
- uitati de pete si lasati copilul sa manance singur pentru ca si voi sa va bucurati de masa, 
- jucati-va cu el si acordati-i atentie cel putin cinci minute intregi copilasului la fiecare ora pentru ca si el si voi sa va simtiti conectati unul la altul, 
- dormiti cat puteti mai mult, trageti draperiile pentru ca puiul vostru sa aiba un somn linistit, 
- fiti calmi si bucurati-va de orice moment, caci vacanta oricum va fi scurta!

joi, 5 iulie 2012

Cum invat eu sa ma port frumos cu prietenii mei si cum invata mami sa se poarte frumos cu mine!



Cateodata, imi numar prietenii pe degetelele de la o mana...asa cum stiu eu (1, 3, 5, 7, 9, 10, 7). Alteori nu-mi ajung degetelele nici de la maini, nici de la picioare. Dar sunt si zile cand un singur degetel ma necajeste mult si povestesc tuturor cum s-a intamplat de am lovit-o pe una din prietenele mele si cum de m-a lovit ea pe mine (de fapt, ea m-a lovit un pic pentru ca e mica si nu-si da seama si vroia sa stea in locul meu, dar eu "am avut grija" sa-i ard apoi vreo doua palme).





Mami ridica o spranceana si spune ...hmmm...


Haideti sa va fac un scurt rezumat al lucrurilor pe care le fac eu si mami spune "hmmmm":


- Tip si tip tare sa ma auda toata lumea. Si stiti cand tip cel mai tare? Cand mami nu ma asculta cu adevarat.
- Ciupesc, dar ciupesc tare. Si stiti cand ciupesc mai mult? Cand mami nu ma asculta cu adevarat.
- Plesnesc si plesnesc repede, orice apuc (ureche, obraz, picior, copil, orice) Si stiti de ce? Cred ca stiti deja.
- Iar cand nu mai pot sa aplic nimic de sus, plang....off si plang din tot sufletelul meu.




Si stiti care e partea cea mai rea? Toate lucrurile astea se intampla si cand mami nu e langa mine si sunt cu Maia si cu prietenii mei in parc. Si nu va puteti inchipui cati copii fac exact ca mine de ma si intreb eu cateodata: "de ce-mi tot spune mami ca daca ma port frumos cu ceilalti si ceilalti se vor purta frumos cu mine?" cand in jurul meu toti se poarta la fel (vezi rezumatul de mai sus)?
Eu cred ca asta e problema: toti parintii, bunicii si alte persoane dragi ale acestor copii l-au luat pe NU in brate si-l tin atat de strans, incat atunci cand e gata sa cada, de frica, TIPA TARE!

Exista o doamna, dr Laura Markham, care asa frumos a spus intr-un articol pe care-l citea mama: "La floarea care nu creste, nu tipi, o uzi!"
Si ca sa vezi, mami se purta si ea cu mine, cateodata, cam asa cum spunea doamna in articol, insa ca oricarui parinte, cateodata ii mai scapa cate ceva. Si chestia asta se intampla fix atunci cand vine acasa si anunta ca e nervoasa, obosita, fara chef...etc.


Mami a invatat si crede asa:

1.* Crede cu tarie ca tu esti parintele POTRIVIT pentru copilul tau, iar el este copilul POTRIVIT pentru tine. Nu esti parintele perfect, dar nici cel mai rau parinte si nici el nu este copilul visat/ideal, dar nici cel mai rau copil!

2.* De regula, exista doua tipuri de comportamente ale copiilor: rebel si supus. Si ce crezi? Si parintii sunt ori rebeli ori supusi.
Ori nu fac nimic din ce ar vrea copilul, ori ii fac toate pofetele, doar, doar s-o potoli.
Important nu este ca parintii sa fie undeva la mijloc, ci sa constientizeze pe ce pozitie se afla atunci cand comunica cu copiii lor.

3. Asa ca vine partea cu  - raspunde nevoilor reale ale copilului tau si nu nevoilor pe care crezi tu ca le are! Daca el vrea sa manance 5 inghetate si doua pungi de chipsuri, crezi ca e ok? Mami spune ca nu! Copilul nu va avea limite certe si se vor acumula si mai multe frustrari.

4. Orice copil are nevoie de sustinere din partea celui drag. Chiar daca el a tipat/lovit/muscat sau s-a comportat intr-un fel care nu corespunde asteptarilor tale de parinte, nu-l abuza verbal, fizic, emotional! Fii alaturi de el, asculta-l cu toata inima, identifica-i emotia si arata-i ca e normal sa simta asa. Atrage-i atentia, insa pe un ton neutru, nu acuzator, ca acela nu este un comportament dezirabil. Imbratiseaza-l, apara-l, vorbeste-i calm si spune-i ca-l iubesti si ca esti alaturi de el.
O sa vezi cat de multe schimba asta in timp!

5. Ai grija de tine, iubeste-te, acorda-ti timp pentru a-ti rezolva problemele! Nu face din copilul tau sertarul cu sosete, in schimb apreciaza-te si-l vei iubi si aprecia si pe copilul tau. Nu el este de vina pentru tot ce ti se intampla!
Apeleza la ajutor atunci cand simti ca nu mai poti: o bunica, sotul, o prietena, psihologul.

6. Adopta ideea ca si tu te poti schimba sau iti poti schimba propriile comportamente, atitudini, convingeri! Fii flexibil(a)! Copilul tau te poate invata foarte multe lucruri daca il asculti cu atentie, daca-l urmaresti din inima.

7. Si pentru ca 7 e numar magic, atunci implineste-i nevoile de baza ale copilasului: odihna, mancare sanatoasa, timp pentru joaca, timp pentru activitati educationale si nu in ultimul rand, multa dragoste, imbratisari, cuvinte dulci. Arata-i ce-ti place la el, care sunt comportamentele dezirabile pe care sa le adopte si cum sa faca asta, apreciaza-i efortul cand invata, lauda-i comportamentele dezirabile, reusitele!

Lista poate fi lunga, insa eu si mami in fiecare zi apelam la cel putin 5 puncte si tot mai avem de invatat, amandoua, pentru ca amandoua crestem si invatam in acelasi timp.

La voi cum e lista si cat reusiti sa atingeti din punctele propuse?




* lectii de baza invatate la seminarul ISTT.