Mami, cum am crescut eu in burtica? si ce este cordonul de "obilic" ?

Hei, salut!

Astazi a fost o zi plina, plina ochi. Dimineata fastrack, la pranz masa in familie, apoi o gramada de somnic...Cine zice ca e zi de stat in pat, se insala..eu am muncit astazi.

De catva timp, mai bine de 1 luna de zile, ma tot interesa relatia dintre mine si lume...cum am aparut eu pe lume? Bineinteles ca nu asa intrebam si nu dintr-o data mi-a venit.

Mami imi povestea cum am stat eu in burtica ei 9 luni de zile si cat de fericita era cand eu ma miscam prin burtica.

Apoi am inceput sa-mi pun intrebari legate de corpul meu, dar si de cel al celorlalti copii, sau al parintilor....si ce-i cu buricul asta sub forma de nasturel? Si de ce am stat in burtica? Dar cum am iesit de acolo?

De ce am astfel de preocupari? 

- NEVOIA DE INFORMATIE Pentru ca acum se fac asocieri intre diferite elemente ale mediului, se structureaza si se restructureaza informatia pana capata sens si utilitate pentru mine. Va este cunoscuta intrebarea "De ce...?" pusa la nesfarsit? Da, la noi e un DA mare!!! pentru ca acum eu sunt intr-o perioada senzitiva (limbaj si cognitiv) in care elementele trebuie sa fie puse cap la cap si daca ceva lipseste din acest imens puzzle, mintea mea nu are odihna pana nu afla raspunsul. (raspunsul se afla de fapt in functia cortexului prefrontal care se cladeste pas cu pas)

- AUTONOMIA, limitele corporale/intime, psihologice, spatiul personal. 

Toate se leaga si se contureaza acum pentru mine. Spatiul intim se creaza inca din momentul in care copilul se separa traptat de mama, se ridica singur si face primii 2 pasi, lasand-o pe mami in spate, fara s-o priveasca. 

Este primul semn ca bebelusul a pasit pe calea autonomiei, ca face diferenta intre el si lume.

La 3 ani, apare nevoia de a-ti cunoaste corpul, de a-ti crea un spatiu personal, intim, un loc al tau de joaca cu limite bine trasate. 

Ganditi-va la voi, adultii, atunci cand mergeti intr-o cafenea. Ce faceti prima oara? Priviti in jur si va alegeti un loc in spatiu...acolo va asezati, acolo va aranjati haina si geanta si acolo va simtiti bine si confortabil si parca nu e asa placut daca cineva va inghesuie.

Cam asa este si la copilasi...de aceea in pedagogia Montessori, copiii sunt incurajati sa lucreze pe covorase (cu limite clar definite), sa se spele singuri, sa se imbrace singuri, sa se hraneasca singuri.

Prin astfel de lucruri marunte, copilasii descopera cine sunt, cum au aparut, cum este corpul lor si de ce anume are nevoie, isi creaza un spatiu personal, intim, psihologic, securizant. Cu alte cuvinte, devin autonomi si proprii lor stapani, scapand din angoasa acelui mediu imprevizibil, in care lucrurile se schimba mereu.

Tot aici intra si rutina, programul, spatiul de joaca, spatiul de luat masa....dar aici ar fi de scris o carte!

Ei...dar cum am rezolvat noi enigma cu burtica si cu buricul? Pai nu am rezolvat-o in vreun sens anume...ci am luat contact cu acele notiuni ciudate, abstracte pentru mintea mea micuta:- prin joc, - desen, - puzzle - si multe carticele.

1. Mami a comandat de pe www.bookdepository.com o serie de carticele speciale si amuzante despre cum apar copiii, titluri pe care le-a aflat de la Miruna. 

Mie imi place mult de Willy. 

Willy e un mic spermatozoid care nu era bun la matematica, insa inota excelent si care va castiga Marea Cursa de Inot, in urma careia se va naste Edna, o mica fetita dragalasa. :))

In cartea ei, "What's insight your tummy, mummy?", Abby Cocovini descrie excelent procesul cresterii unui bebelus in burtica pe intelesul copilasilor. 

                               

Este o carte buna mai ales pentru copilasii care asteapta un nou fratior. Abby a scris aceasta carte pe cand era insarcinata cu cel de-al doilea copil. Bebelusii sunt desenati in marime naturala din momentul conceptiei pana la nastere.

                  

Iar cea mai amuzanta dintre toate este "Mummy laid an egg!".

Desi initial eu nu intelegeam mare lucru, mami, tati si matusa se amuzau copios de tot ce scrie in carte. Apoi am inteles si eu: doi parinti habar n-aveau cum se fac copiii si incercau sa explice copilasilor lor tot felul de bazaconii: ba ca bebelusii se fac din sapun, din melci sau din seminte puse in ghiveci. Noroc, insa, cu cei doi copii ai lor care demonstreaza tare haios procesul de fabricatie adevarat! :)

 mummy laid an egg

what's insight your tummy, mummy?

O alta carte care contine un mic capitol despre procreere si despre diferentele de gen este Corpul omenesc din colectia enciclopediilor pentru copii de la Rao.

2. Un alt element important in descrierea acestui proces a fost puzzle-ul Beleduc cumparat de la CasaRetro

Si cum eu la puzzle sunt foarte buna, l-am tot facut in toate felurile. Excelenta modalitate de a vizualiza acest proces!

3. Desenul
La sfarsit, mami mi-a sugerat sa desenez familia mea. Si iata procesul si rezultatul, cu mami mare, Sofiuta mai mica, dar tot mare si un tati inghesuit undeva....de ce? Pentru ca eu am nevoie de spatiu, pentru ca inca sunt lipita de mami...dar am nevoie si de tati.

Apoi, am desenat-o pe mami cu bebe in burtica...de fericire, am pupat bebelusul desenat si am scos si eu limba asa cum face bebelusul care se naste in cartea  "Mummy laid an egg!"

Eu m-am disrat astazi foarte mult, am simtit cafacem ceva nou si am luat contact cu o serie de notiuni noi, cu educatia sexuala timpurie (cum o aud pe mami ca spune). Nu pot sa va spun acum exact cat de mult am inteles eu, insa pe masura ce voi creste, se vor naste si alte intrebari. Cartile raman in biblioteca, deci le voi putea consulta mereu...important este ca sunt acolo.

Va doresc o seara minunata si cat mai multe intrebari. De ce? :)

Pupici, pupici,

Sofia.