Hei, salutare tuturor!
Ei da...am hotarat sa va dezvalui un mic secret acum. Mie imi place sa desenez, sa colorez si sa pictez. Se pare ca am niste abilitati artistice, insa trebuie sa recunosc ca in spatele poftei mele de desenat stau pasiunile parintilor mei.
Tot ceea ce face parintele modeleaza comportamentul copilasului si mai mult, parintele "se descopera" in fata copilului, lasandu-l pe acesta sa-l vada exact asa cum este el.
Sa fii parinte autentic (ca tot am fost cu mami sambata seara la lansarea comunitatii "Parinti Autentici" al lui Mihail) presupune mult, foarte mult si in acelasi timp atat de putin.
A fi parinte autentic cred ca inseamna sa ii arati copilului tot ceea ce te reprezinta ca om in rolurile din viata ta, sa te expui cu partile tale bune si cu slabiciunile tale si mai mult, sa fii sincer in fata lui. Sa ai curaj sa ii arati ca esti om, si nu zeu, cu puteri limitate si cu nevoi personale fara de care nu poti functiona.
Parintii mei citesc, picteaza (cand au timp), se uita la stiri (si eu nu pot suferi asta), se imbratiseaza, se enerveaza, se intalnesc cu prietenii, studiaza si invata serios, lucreaza, isi spun ca se iubesc, cateodata se cearta, dar cel mai mult imi place ca se joaca cu mine, ca petrecem timp impreuna si ca, atunci cand ma imbratiseaza eu simt ca sunt iubita.
O...dar si parintii mei se lasa prinsi cateodata de vartejul vietii, iar in perioada asta, parca mai mult decat pana acum si uita ca eu am nevoie de modele ca sa cresc. Noroc ca, asa, intr-o scaparare, isi mai aduc aminte.
Sa va povestesc cum am petrecut eu weekendul acesta cu tatal meu: pictand :)
Tatal meu are o pasiune mare: pictura. Adora sa picteze, sa stea cu panzele, tuburile de ulei si pensule de toate dimensiunile insirate pe podea, sa miroasa in camera dulceag de la ulei si sa aiba toate hainele patate multicolor.
Privindu-l mereu, am prins si eu "mirosul" acestei preocupari si pentru ca-l vad atat de prins de tot ce face am devenit curioasa. Iar tati mi-a starnit apetitul apoi, lasandu-ma si pe mine sa pictez alaturi de el.
Iata cum, la trei ani, eu ma mandresc cu primele mele picturi in ulei.
Ce daca lectia noastra despre vreme am lasat-o balta...important este ca am stat impreuna.
Va las pe voi sa admirati serile noastre mai jos, in imagini....
Sambata
Duminica:
Si iata si operele noastre:
Pupici, pupici,
Sofia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu