Lilypie Fourth Birthday tickers

Lilypie Fourth Birthday tickers

joi, 2 ianuarie 2014

Aseaza-te si asculta!

La Multi Ani, dragii nostri!
 
Acum suntem cu sufletul plin de emotiile Sarbatorilor pe care le-am tot prelungit, parca pentru a gusta si ultima picatura din ele, pentru a imbratisa fiecare persoana draga, oricat de departe ar fi.
 
 
Eu, la 3 ani.
 
 
A mai trecut un an, un an plin, iubit, un an destul de bulversant pentru noi, dar mai ales pentru mine. Nu degeaba am inceput cu filmuletul acela, de acum un an. Mami ma priveste si se mira de schimbarea uriasa care a trecut in cele 12 luni, de la trei ani - o copilita cu obrajori pufosi, la o domnisorica cu aspiratii, puncte de vedere ce se impun si valori care se contureaza tot mai mult.
 
 
 


Acum a devenit clar ca am sarit intr-o noua etapa, ca Eul meu s-a conturat, iar acum se defineste pentru a renaste mai tarziu, in adolescenta, in toata splendoarea. E o perioada magica, in care roadele primilor ani se culeg, parguite sau inca crude, dupa cum am reusit sa le ingrijim. E o perioada a nasterii mintii constiente, e o perioada in care copiii isi rafineaza simturile, abilitatile si toate cunostintele pe care le au. E perioada in care au primit harta si indiciile, iar acum cautarea a inceput, misterul va fi dezlegat, natura se va dezvalui pas cu pas.
Acum, EU, Sofia, am instrumentele de care am nevoie pentru a face acest lucru. Inca e intuneric, inca stralucesc luminite care ma atrag, dar acum stiu cum sa apas intrerupatorul si sa fac lumina in jurul meu. Singura.
 
 
 
 
 
In anul ce-a trecut, mami a trecut si ea prin niste transformari uriase, in parte datorita meseriei ei ce combina psihologia cu educatia si copiii, dar mai ales datorita unei schimbari de paradigma in gandire.
Ne punem mereu intrebarea unde se duc anii?, unde se duc copiii nostri?, unde sunt aspiratiile noastre?, unde sunt visele noastre? trebuie sa ii ofer copilului meu tot ce are nevoie, trebuie sa fiu puternic, sa actionez, sa ma joc cu el, sa il duc la dansuri si la meditatii, sa ii dau sansa de a face tot ce ar putea sa faca, pentru ca altfel...?
 
Dar nimeni nu se intreaba „Care este lectia mea?” „Unde trebuie sa ma uit si mai ales ce sa vad?”
Caci da, dragii nostri, aici, in acest raspuns sta toata maretia noastra, a fiintei umane.
 
Citim despre obiective, despre cum sa ne programam mintea sa obtina ce-si doreste, despre cum sa facem planuri si sa ne tinem de ele, sau nu.
 
Dar daca ne-am opri o clipa sa vedem cine suntem cu adevarat, acum, azi, in acest moment in care citim un articol scris de o mamica prin ochii fetitei ei...
CINE SUNT EU? cu ce sunt mai bun acum decat eram in urma cu un an? Ce stiu despre mine? Cum iubesc? Cum imi privesc copiii? Cum ii ascult?
 
Copiii se privesc cu inima si asta e cel mai greu de facut. Copiii se asculta cu sufletul, iar asta a devenit aproape imposibil de facut. Iubirea pentru copilul nostru s-a transformat intr-o mascarada in care se amesteca dorinte, dureri, orgolii, frustrari si nevoi neimplinite. Nu sunt prima, nici ultima care o spune, dar sper sa fiu prima care spune ca se poate si altfel, mult mai usor. Si nu am decat 4 ani si o mamica pasionata de educatie.
 
Iar secretul e atat de simplu, de usor de facut si totusi imposibil de realizat de majoritatea oamenilor pe care ii stiu si pe care ii vad agitandu-se continuu la locurile de joaca in jurul copiilor lor.
 
Iata ce a descoperit mami in ultimul an: secretul sta in  A STA JOS SI A ASCULTA, A PRIVI SI A SIMTI!
Asezati-va alaturi de copilul vostru, de iubitul vostru, de prietenul vostru, de mama voastra sau de oricine va este drag. Inchideti ochii si ascultati-i respiratia, miscarea pe care trupul lui o face, cuvintele pe care le spune sau le sopteste. Nu judecati, nu ganditi, nu rationati, doar stati in acel moment.
Deschideti ochii apoi si priviti cum se joaca, cum zambeste, cum isi misca trupul, cum calca, unde priveste si la ce zambeste, priviti cand isi coboara privirea, cand va cauta si cum va cauta, cand plange si cand se cuibareste in bratele voastre. Priviti-l asa cum este el, indiferent ca are 1 luna sau poate 5 ani sau poate 30 de ani sau poate de trei ori varsta voastra.
 
Faceti asta zilnic, si doua minute pe zi conteaza, pentru ca asta inseamna sa asculti cu adevarat sufletul celuilalt, iar noi doua va garantam ca pe masura ce veti face asta, intelgerea va veni iar mai apoi sufletul vostru va fi scaldat de iubire. Iubirea neconditionata despre care vorbeste lumea, dar pe care pana acum mami doar s-a chinuit s-o dibuiasca printre vrafurile de carti.
Iar raspunsul a fost atat de simplu, si poarta un nume: DRAGOSTE.
 
Iti multumim, anule 2013 pentru acest dar minunat!


Cu dragoste,
Sofia.



P.S. Va recomand doua filme foarte bune, nu pentru copii, ci pentru adulti :)


OASIS


- tot filmul provoaca spectatorul sa judece, sa critice, sa se razvrateasca in scaun in timp ce priveste ecranul ca la sfarsit sa inteleaga cat de usor poate fi doar sa privesti si sa asculti cu inima, fara a judeca si a pune etichete. Urmarind acest film, mami a inteles care e scopul adevarat al observatiei obiective pe care o practica in cadrul formarii ei in educatia timpurie Montessori.







LOVE


 - un film in care dragostea merge mai presus de tine, mai presus chiar decat celalalt.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu