Sa ne jucam cu sunetele!

Salutare tuturor!
Iar am ramas in urma cu povestile mele, dar sper sa recuperez cat de repede pot.

Cateva zile ne-am jucat cu sunetele sau mai bine zis, folosindu-ne de sunete. Am masurat, am lipit si colorat, am zdranganit si ne-am prapadit de ras, iar in final au iesit cateva seri tare haioase!

Iata cum a inceput totul. Tati, trimis de mami, a cumparat de la un magazin 8 cilindri de carton, in care se gaseau sticlute parfumate care, pe deasupra, mai aveau si pipeta.
Deci am impuscat mai multi iepuri dintr-o lovitura...si sa va spun si de ce: cilindrii pot fi folositi de minune ca niste cilindri sonori (un material senzorial montessori foarte frumos dar destul de scump); sticlutele le vom folosi, dupa ce utilizam sau mutam parfumul ca sticlute de lucrat la viata practica, de mirosit si de gustat...ma rog, idei sunt multe).

Am adunat de prin dulap tot felul de bobite si firimituri, cum ar fi: mazare uscata, paste cornulete, malai, linte.

Am dozat singurica, singurica cantitati exacte din fiecare material in cilindrii, facand perechi din fiecare. Bineinteles, dozajul era exact in lingurita, dar se mai pierdea pe masuta, pe jos...

Au iesit 4 perechi dragalase pe care atunci cand le "zornaiai" ieseau zgomote frumoase si asemanatoare.

Apoi mami a lipit cilindrii, ca nu cumva sa iasa capacul din intamplare si sa se verse peste tot continutul...desi, eu sincera sa fiu, tare eram curioasa sa vad ce material suna asa si nu altfel (sa fie mazarea, poate lintea?).


A tot pictat mami la ele si le-a tot aranjat, ba chiar le-a pus si culori: jumatate rosii si jumatate albastre...apoi le-a lacuit.

Si iata ce minunatie a iesit.

Dar cum se joaca, poate va intrebati? Ei, exista multe feluri, insa eu va voi povesti cum ne-am jucat noi, dupa ce ne-a inspirat o colega de-a mamei.

JOCUL 1. Potrivirea perechilor! Mai intai am asezat cilindrii intr-o tavita, separati pe culori. Ar fi vrut mami doua cutiute, dar inca nu le avem.

Eu trebuia sa aleg un cilindru albastru (sau rosu) si sa-i gasesc perechea folosindu-ma de auz si potrivind zgomotul pe care il fac cilindrii.

Jocul este minunat pentru stimularea simtului auditiv, discriminarii sunetelor, logicii, gandirii critice si a memoriei auditive.


JOCUL 2. Memoria auditiva! Pe cele doua scaunele, ursulica si ursuletul, situate la o distanta considerabila pe covor, am asezat cilindrii. Patru cilindrii rosi pe ursulica si patru cilindrii albastri pe ursulet.

Ce trebuia sa fac, era sa iau un cilindru de pe un scaunel (in general era ursulica), sa-l zornai bine la urechi, apoi sa-l las la loc pe scaunel. Dadeam fuga repede la celalalt si cautam cilindrul pereche.

Eheee...dar cateodata uitam sunteul si trebuia sa ma reintorc la scaunelul ursulica si sa ascult iarasi ce zgomot facea cilindrul meu.

Jocul implica dezvoltarea memoriei auditive, a directionarii atentiei, discriminarii sunetelor si "zgomotului" din mediu, concentrarea pe sarcina si exersarea rabdarii.

JOCUL 3. Sa ne exersam simtul auzului si increderea! 
Am ales un cilindru care-mi placea mie cum suna. Mami a adus o esarfa colorata, mi-a legat-o la ochi (va spun sincer ca la inceput nu ma simteam confortabil deloc) apoi m-a rugat sa urmaresc sunetul pe care il face cilindrul si sa merg dupa el prin camera.
Off, da' ce greu este...sa mergi si sa tot mergi dupa cilindru. Eu trebuia mai ales sa-l vad! Pentru ca majoritatea dintre noi ne bazam mult prea mult pe simtul vizual si ne este atat de greu, chiar daca avem trei ani, sa ne detasam complet de acest simt.
O sa va rog sa iertati filmuletul prost filmat...nici mami, nici tati habar n-au sa filmeze cateva secvente macar corect daca nu si artistic! :))

Am repetat si cu mami si cu tati si cu maia si apoi n-am mai vrut sa-mi dau esarfa jos de la ochi. Cu siguranta e un joc pe care o sa-l repet si maine.
Jocul implica multa incredere in persoana care te indruma, stimuleaza increderea in fortele proprii, stimuleaza stima de sine, te pune intr-o alta perspectiva fiziologica si psihologica. E nevoie de curaj si disponibilitate ca sa-l duci pana la capat, mai ales daca esti un copilas de trei ani. 

Ce am invatat din jocul nostru? Ca auzul e foarte important si ca exista persoane care nu vad si se folosesc foarte mult de auz. Si ca e foarte greu sa nu vezi, iti vine mereu sa tragi esarfa de pe ochi!
Si sa va mai spun un secret: discriminarea sunetelor ajuta foarte mult la citit! ;)

Pupici, pupici,
Sofia.

Mami, cum am crescut eu in burtica? si ce este cordonul de "obilic" ?

Hei, salut!

Astazi a fost o zi plina, plina ochi. Dimineata fastrack, la pranz masa in familie, apoi o gramada de somnic...Cine zice ca e zi de stat in pat, se insala..eu am muncit astazi.

De catva timp, mai bine de 1 luna de zile, ma tot interesa relatia dintre mine si lume...cum am aparut eu pe lume? Bineinteles ca nu asa intrebam si nu dintr-o data mi-a venit.

Mami imi povestea cum am stat eu in burtica ei 9 luni de zile si cat de fericita era cand eu ma miscam prin burtica.

Apoi am inceput sa-mi pun intrebari legate de corpul meu, dar si de cel al celorlalti copii, sau al parintilor....si ce-i cu buricul asta sub forma de nasturel? Si de ce am stat in burtica? Dar cum am iesit de acolo?

De ce am astfel de preocupari? 

- NEVOIA DE INFORMATIE Pentru ca acum se fac asocieri intre diferite elemente ale mediului, se structureaza si se restructureaza informatia pana capata sens si utilitate pentru mine. Va este cunoscuta intrebarea "De ce...?" pusa la nesfarsit? Da, la noi e un DA mare!!! pentru ca acum eu sunt intr-o perioada senzitiva (limbaj si cognitiv) in care elementele trebuie sa fie puse cap la cap si daca ceva lipseste din acest imens puzzle, mintea mea nu are odihna pana nu afla raspunsul. (raspunsul se afla de fapt in functia cortexului prefrontal care se cladeste pas cu pas)

- AUTONOMIA, limitele corporale/intime, psihologice, spatiul personal. 

Toate se leaga si se contureaza acum pentru mine. Spatiul intim se creaza inca din momentul in care copilul se separa traptat de mama, se ridica singur si face primii 2 pasi, lasand-o pe mami in spate, fara s-o priveasca. 

Este primul semn ca bebelusul a pasit pe calea autonomiei, ca face diferenta intre el si lume.

La 3 ani, apare nevoia de a-ti cunoaste corpul, de a-ti crea un spatiu personal, intim, un loc al tau de joaca cu limite bine trasate. 

Ganditi-va la voi, adultii, atunci cand mergeti intr-o cafenea. Ce faceti prima oara? Priviti in jur si va alegeti un loc in spatiu...acolo va asezati, acolo va aranjati haina si geanta si acolo va simtiti bine si confortabil si parca nu e asa placut daca cineva va inghesuie.

Cam asa este si la copilasi...de aceea in pedagogia Montessori, copiii sunt incurajati sa lucreze pe covorase (cu limite clar definite), sa se spele singuri, sa se imbrace singuri, sa se hraneasca singuri.

Prin astfel de lucruri marunte, copilasii descopera cine sunt, cum au aparut, cum este corpul lor si de ce anume are nevoie, isi creaza un spatiu personal, intim, psihologic, securizant. Cu alte cuvinte, devin autonomi si proprii lor stapani, scapand din angoasa acelui mediu imprevizibil, in care lucrurile se schimba mereu.

Tot aici intra si rutina, programul, spatiul de joaca, spatiul de luat masa....dar aici ar fi de scris o carte!

Ei...dar cum am rezolvat noi enigma cu burtica si cu buricul? Pai nu am rezolvat-o in vreun sens anume...ci am luat contact cu acele notiuni ciudate, abstracte pentru mintea mea micuta:- prin joc, - desen, - puzzle - si multe carticele.

1. Mami a comandat de pe www.bookdepository.com o serie de carticele speciale si amuzante despre cum apar copiii, titluri pe care le-a aflat de la Miruna. 

Mie imi place mult de Willy. 

Willy e un mic spermatozoid care nu era bun la matematica, insa inota excelent si care va castiga Marea Cursa de Inot, in urma careia se va naste Edna, o mica fetita dragalasa. :))

In cartea ei, "What's insight your tummy, mummy?", Abby Cocovini descrie excelent procesul cresterii unui bebelus in burtica pe intelesul copilasilor. 

                               

Este o carte buna mai ales pentru copilasii care asteapta un nou fratior. Abby a scris aceasta carte pe cand era insarcinata cu cel de-al doilea copil. Bebelusii sunt desenati in marime naturala din momentul conceptiei pana la nastere.

                  

Iar cea mai amuzanta dintre toate este "Mummy laid an egg!".

Desi initial eu nu intelegeam mare lucru, mami, tati si matusa se amuzau copios de tot ce scrie in carte. Apoi am inteles si eu: doi parinti habar n-aveau cum se fac copiii si incercau sa explice copilasilor lor tot felul de bazaconii: ba ca bebelusii se fac din sapun, din melci sau din seminte puse in ghiveci. Noroc, insa, cu cei doi copii ai lor care demonstreaza tare haios procesul de fabricatie adevarat! :)

 mummy laid an egg

what's insight your tummy, mummy?

O alta carte care contine un mic capitol despre procreere si despre diferentele de gen este Corpul omenesc din colectia enciclopediilor pentru copii de la Rao.

2. Un alt element important in descrierea acestui proces a fost puzzle-ul Beleduc cumparat de la CasaRetro

Si cum eu la puzzle sunt foarte buna, l-am tot facut in toate felurile. Excelenta modalitate de a vizualiza acest proces!

3. Desenul
La sfarsit, mami mi-a sugerat sa desenez familia mea. Si iata procesul si rezultatul, cu mami mare, Sofiuta mai mica, dar tot mare si un tati inghesuit undeva....de ce? Pentru ca eu am nevoie de spatiu, pentru ca inca sunt lipita de mami...dar am nevoie si de tati.

Apoi, am desenat-o pe mami cu bebe in burtica...de fericire, am pupat bebelusul desenat si am scos si eu limba asa cum face bebelusul care se naste in cartea  "Mummy laid an egg!"

Eu m-am disrat astazi foarte mult, am simtit cafacem ceva nou si am luat contact cu o serie de notiuni noi, cu educatia sexuala timpurie (cum o aud pe mami ca spune). Nu pot sa va spun acum exact cat de mult am inteles eu, insa pe masura ce voi creste, se vor naste si alte intrebari. Cartile raman in biblioteca, deci le voi putea consulta mereu...important este ca sunt acolo.

Va doresc o seara minunata si cat mai multe intrebari. De ce? :)

Pupici, pupici,

Sofia.

Pipeta si picatura de apa

Buna tuturor,

Saptamana asta a fost un pic mai lejera (adica nu am avut prea multe activitati acasa), pentru ca mami invata seara, iar in scurtul timp pe care il avem preferam sa ne harjonim jumatate de ora.  In plus, am inceput si gradinita si sunt obosita si racita.

Dar nu despre asta vroiam sa va povestesc....
Acum ceva vreme, asta vara adica ( pe cand aveam inca 2 ani), ma jucam mereu cu apa.
Apa este extraordinara:
- apa care curge relaxeaza mintea si lasa gandurile sa plece;
- manutele care se balacesc in apa stimuleaza senzatiile kinestezice/tactile;
- ajuta la coordonarea ochi-mana (cand curge la robinet sau cand facem transfer de apa);
- ajuta la dobandirea de abilitati ce tin de viata practica.

Si va asigur ca beneficiile apei in procesul de invatare si dezvoltare nu se opresc aici.

Asa ca am hotarat sa va povestesc astazi despre cum m-am jucat eu cu pipeta. Este un material montessori ce tine de viata practica, de transferul de apa.

Abilitati pe care le dezvolta:
- pozitionarea corecta a degetelor (aratatorul si mijlociul opozabile degetului mare)
- coordonarea ochi-mana;
- motricitatea fina si dexteritatea;
- concepte ale fizicii (volum, cantitate etc.)

Asa arata materialul, el poate sa difere in functie de ce aveti prin casa.
- mami a pus un borcanel mic, mic de la un parfum
- si o pipeta de plastic. Se pot folosi si pipetele de sticla de la farmacie, dar se sparg usor, sau pipetele de la diferite sticlute (cum ar fi picaturile de nas vibrocil).
- trebuie sa existe un recipient in care se va efectua transferul
- si un buretel cu care sa se stearga apa ce se varsa.

Mai intai am desfacut capacul borcanasului. Aceasta este o miscare foarte utila si importanta in dezvoltarea motricitatii fine. Cu cat mai multe sticle cu capac infiletat desfacute, cu atat mai bine se vor coordona miscarile ulterior.

Apoi am luat pipeta si am introdus-o in borcanas. Pentru ca era foarte mic, a trebuit sa ma ajut si mana stanga. Pe masura ce cresc, copiii au tendinta de a utiliza doar mana dominanta, asa ca mami mereu imi spune sa folosesc si manuta stanga, sa ma ajut de ea mereu.

Dupa aceasta actiune delicata a urmat una la fel de importanta: sa transfer apica din pipeta in bol fara sa vars nimic. Eeee...dar eu am devenit deja experta :)

Acesta este materialul de transfer cu pipeta. E simplu si foarte distractiv.
Ei acum, uitati-va si voi....am golit sticluta de apa in bol, dar bolul nu este nici pe jumatate plin. Cum vine asta? A fost una dintre primele mele observatii pe care le-am facut la acest material. De ce nu s-a umplut? pentru ca in bol incape mult mai multa apa decat in sticluta...Uff....e inca greu si nu inteleg. :)

Iata si cateva poze de asta-vara, cand ma jucam cu apa foarte, foarte mult. Eram entuziasmata mult de tot ce faceam, insa mainile nu prea se coordonau, iar miscarile erau mai mult haotice.

Spor la joaca si la harjoneala!
Pupici, pupici,
Sofia.

Cubul de activitati motrice - Concurs

Salutare tuturor,

Stiu ca exista multe jucarii care inspira atatia parinti si copii atunci cand vor sa dezvolte anumite abilitati copilasilor.
Pe grupul Invat acasa, de pe Facebook, Sabina a propus un concurs pentru "mamicile active si bloggerite generoase". Este vorba de o prezentare a unui produs din gama magazinului  http://www.famouskids.ro , urmand ca pe 25 ianuarie sa aiba loc o extragere la sorti, iar doua dintre bloguri vor primi un voucher de 40 lei pentru a-l oferi cititorilor.
Doua bloguri dragi noua, piticidarvoinici si micatelierdecreatie s-au inscris deja, in speranta ca unul dintre articolele de pe site va ajunge la un centru de recuperare pentru copiii cu dizabilitati grave, despre care Raluca a scris un articol pe aceasta tema, asa ca eu si mami am hotarat sa ne alaturam lor in aceasta misiune.

Va anuntam astfel, ca ne-am inscris si noi la concurs.

Noi o sa va povestim despre un articol de pe site care se numeste cub de activitati motrice si educative 5 in 1.

Cred ca majoritatea parintilor recunosc acest cub, minunat prin toate functiile pe care le indeplineste. Noi il avem acasa chiar in forma in care il vedeti in aceasta poza, desi functiile pot sa difere.

Cum l-am utilizat noi pana acum?
O sa va relatez doar doua modalitati (din cele 5)

1. Coordonare ochi-mana. 
Una dintre cele mai importante abilitati ce se dezvolta in perioada 0-5 ani tine de aceasta coordonare ochi-mana. Prin exercitiu si memorare, copiii vor reusi sa apuce cu degetele si sa gestioneze obiectele prin miscari din ce in ce mai complexe. Rezultatul: abilitati motrice fine, coordonare, stimularea gandirii etc.

Mie imi place cel mai mult sa ma joc cu "margelele si betele colorate". Sunt trei "bete", galben, rosu si albastru pe care aluneca diverse forme geometrice.

Eu fac trenuletul cu ele, numar bilele, patratele sau invat culorile.
Cred ca puteti observa cat de concentrata sunt, cum ochii nu se dezlipesc de pe bilute.

2. Cubul nostru are si o latura cu elemente asezate pentru sortare/aranjare (banane si mere). 
Intre 1,5 si 4-5 ani, sortarea dupa culori si forme este foarte importanta. Copilul invata sa ordoneze, sa formeze categorii, sa claseze obiectele de la individual la general sau de la general la individual. Este o abilitate cognitiva, prin care copiii invata sa gandeasca, sa recunoasca, sa memoreze si sa gestioneze informatia cat mai bine.

Va rog sa ignorati bucatelele de scotch lipite de mine (tocmai invatam sa tai cu foarfeca si sa "repar" jucariile).

In speranta ca v-am fost de ajutor, voua, dragii mei cititori mai mici sau mai mari, va invit sa urmariti si celelalte jucarii educationale de pe site-ul Famouskids.ro sau poate de ce nu, sa descoperiti si celelalte surprize ale cubului. :)

Pupici, pupici,
Sofia.