Ciclul vietii la plante.

Hei, salutare!

Stiu ca v-am promis un articol nou si iata ca soseste.
In ultima vreme am petrecut mai multa vreme cu bunica mea, pentru ca mami, luna asta, are de invatat tare mult. Mie tare nu-mi place, dar stiu ca va trece si noi ne vom juca iarasi frumos.

Dar iata ce-am invatat eu...

Cum creste o planta si de ce are nevoie pentru asta?

Toate notiunile din aceasta lectie sunt notiuni mult prea evoluate pentru nivelul meu. Sunt notiuni abstracte, adica nu le pot observa eu direct, ci trebuie sa-mi folosesc imaginatia si ratiunea.

Dupa cum am mai povestit, la trei ani, mintea este absorbanta, dar nu este rationala. De aceea, notiunile sunt asimilate rapid, asa cum sunt prezentate, insa le voi intelege numai daca pot sa le si vad si sa le experimentez eu insami.

Iata cum s-a gandit mami sa lucram...

1. Mai intai, am pregatit o lectie practica, mai degraba de gradinarit, pentru ca eu sa observ exact procesul de crestere a unei plante. Mie mi-a placut foarte mult.

Am plantat cateva boabe de fasole intr-o casoleta, in pamant, si le-am udat cu apa.

Mai intai, am pregatit o casoleta si pamant fertil de la florarie.

Am pus o parte din pamant in casoleta cu o masura speciala de-a mea.

Am adaugat seminte de fasole si am turnat restul pamantului peste ele.

Le-am udat si asta a fost....Acum trebuie sa asteptam sa creasca.

2. Pe un blog tare dragalas, The First Grade Parade, mami a gasit o idee simpatica de a pune pe hartie ciclul de viata al unei plante. Adica tocmai ce facusem noi.

Am avut nevoie de urmatoarele materiale:

- lipiciul,

- o bucata de carton pentru pictura,

- creioane colorate, 

- cateva seminte de linte;

- hartie colorata,

- niste seminte de mac si resturi de la brad,

- floricele autoadezive.

Mami a decupat o floare uriasa. De preferat este ca floarea sa aiba 6 petale: pamantul, semintele, apa, soare, rasadul si planta.

Dar mami s-a gandit ca sunt prea multe notiuni, asa ca am eliminat rasadul (deocamdata, pentru ca il vom relua ulterior) si a decupat o floare cu cinci petale.

 Mai intai am colorat fiecare petala intr-o culoare care sa semene cu elementul ce va fi continut de petala.

Apoi am aplicat lipiciul si am lipit elementele, rand pe rand.

La sfarsit, am trasat un contur cu carioca si apoi am lipit pe perete floricica mea.

3. Mami mi-a cumparat de pe jucariata.ro, ciclul vietii la planta de fasole de la Safariltd. Separat, a realizat un pdf cu cartonase in stil montessori care sa contina imagini identice cu materialul cumparat.

Le-a printat la un centru pe carton si le-a laminat, apoi le-a decupat pe fiecare.

De ce nu a lucrat cu alte imagini? pentru acelasi motiv de care va povesteam. E important ca eu sa vad exact ceea ce mi se prezinta.

Mai intai am asezat fiecare parte a materialului in ordinea corecta pe care o aratau sagetile pe foaie.

Apoi, le-am pus eu singura in ordine pe masa, in functie de cartonasele cu denumirea lor.

Ultima parte a constat in a le aseza sub fiecare cartonas cu denumire (cartonasele de control), apoi eu sa le identific perechile din cartonasele fara denumire. Nu a fost prea greu, insa m-am mai sfatuit cu mami.

Cel mai usor a fost sa le asez si denumirea, orientandu-ma dupa celelalte cartonase de control.

De ce este usor sa identific cuvintele? Nu pentru ca le pot separa pe litere (desi le recunosc), ci pentru ca le asimilez ca pe niste imagini si le caut asemanarile. Exact ca la un puzzle.

Si pentru ca mi-a placut tare mult jocul acesta, mami a incercat unul cu un nivel ridicat de dificultate. Materialul l-am luat de pe site-ul exploring nature.org, l-am printat pe carton, l-am laminat si l-am decupat.

Eu le-am asezat in ordine pe foaia de control, apoi m-am distrat identificand notiunile proaspat invatate.

Vreau sa va spun ca m-am descurcat de minune! Acesta este un semn ca tot ce am lucrat noi a fost inteles.

Ce mai este de spus? pe montessoriprintshop veti gasi un articol frumos despre cum sa pregatesti cartonasele montessori in trei pasi. 

Materiale gratuite (free printables) legate de biologie si mai ales de cilcul vietii la plante, sau pentru o planta anume, puteti gasi pe:
- ciclul vietii la planta de fasole dupa imaginile materialului de la Safari ltd. puteti descarca de aici

- pe  montessoriprintshop

- pe montessoriforeveryone

- pe livingmontessorinow

Spor la lucru!

Pupici, pupici,

Sofia.

Oare cum invata o fetita de trei ani? Sfaturi pentru copilasi si parinti studiosi.

Salutare tuturor si La multi ani!

Atat de mult ma bucur ca iata, in sfarsit, lucrurile revin pe fagasul lor normal...ma pot juca in liniste, pot iesi afara la leagane si sa astept linsitita o noua runda de gradi.
Pentru mine, sarbatorile au fost putin obositoare, mereu se ivea cate o vizita de facut sau venea cate un prieten pe la noi, plus drumul la strabunica si inapoi...cadourile pe care le primeam sau le daruiam. Chiar ieri au sosit ultimele cadouri de la matusa mea si de la verisorul meu drag.
Iar oboseala s-a transformat de Craciun intr-o raceala suparacioasa iar de anul nou in somn...am dormit o gramada si am tot dormit...

Iata insa ca a venit timpul sa ne reluam si activitatile noastre frumoase..

Dar sa incepem cu inceputul. 

Eu am 3 ani si 3 luni, este o varsta tare frumoasa, este varsta curiozitatii, este varsta libertatii.

Mintea mea absoarbe acum din mediu o cantitate enorma de informatii.

Este varsta la care mediul in care ma aflu face diferenta. De ce? pentru ca acum ma aflu in varful eisbergului...aici tot ce imi parvine este usor asimilabil, fara niciun efort deosebit.

Acum se dezvolta cu usurinta vocabularul, acum pot invata nu una, ci doua limbi straine, notiunile prind viata in imaginatia mea, cuvintele incep sa aiba sens, literele joaca un dans in ai carui pasi incepe sa danseze si mintea mea...

E drept, discrimarea si selectia se afla inca la un nivel scazut, pentru ca toata informatia aceasta nu este asimilata la nivel constient. Mintea absorbanta functioneaza in zona inconstientului/subconstientului.

La fel si gandirea critica, logica si conexiunile rationale intre evenimente/obiecte - sunt foarte slab reprezentate acum.
Cortexul prefrontal (ultima achizitie pe scala evolutiei umane) devine utilizabil dupa varsta de 7 ani (abia atunci un copil poate gasi solutii alternative logice la diferite probleme), insa pana atunci el se dezvolta, exerseaza. Iar rezultatul este magnific: fiinta umana rationala.

Eu iubesc oamenii, adultii mai ales, ma apropii de ei si caut cu interes sa fiu mereu in compania lor. Ii solicit la joc, ii atrag cu zambete si cu rugaminti, ma deranjeaza atunci cand ei vorbesc intre ei, iar eu nu inteleg. Dar stiu ca vreau sa fiu si eu ca ei: sa inteleg.

Da, este si o varsta  delicata, o varsta la care mintea mea este agitata, nu cunoaste repaos. De aceea, intervine usor oboseala si plictisul, neintelegerea si frustrarea. Este o varsta fragila, notiunile nu sunt mereu intelese, dat fiind specificul mintii absorbante, sau nu sunt utile varstei mele, sau pur si simplu nu ma intereseaza.
Interesele copilasului trebuie mereu luate in vedere de catre parinte sau educator, logica evenimentelor sau obiectelor trebuie sa aiba mereu sens.

Secretul unei lectii reusite la mine acasa:

1. V-am mai povestit aici despre spatiul de lucru al copilasului. 

In primul rand, mama imi pregateste mediul de lucru  / de joaca. O camera in care exista de-a valma jucarii, jocuri si plusuri nu-l va ajuta pe copilas in nici un fel sa-si structureze mintea, sa devina ordonat in gandire sau sa ia o decizie atunci cand vrea sa se joace.
Mama imi aseaza materiale, jocuri sau carti pe categorii: limbaj, senzorial, matematica, abilitati motrice etc.

2. Ordinea, structura si numarul jucariilor.

Cu cat optiunile sunt prezentate logic, ordonat si eventual in numar limitat, mintea se relaxeaza si se poate concentra asupra aceea ce o intereseaza:
- de ex.: daca deschizi usa dulapului fetitei si-i spui "alege tu o rochita cu care vrei sa te imbraci", copila va fi extrem de perturbata de o alegere atat de grea si probabil se va enerva, va tipa sau va renunta.
Deci, nu numai ca materialele sunt ordonate, insa oferta este limitata. Intotdeauna exista optiuni, insa maxim 3 pe cate o categorie (mai putin la carti, unde exista biblioteca).

3. Durata lectiilor.

Desi lectiile pe care le desfasor cu mami par lungi ca si durata de timp, trebuie sa stiti ca, de multe ori, ele sunt relativ scurte, dar se intind pe mai multe zile ( de cele mai multe ori in numar de 3, consecutive). Durata medie a unei lectii nu depaseste 20 minute. Asa, mami se asigura ca:
-  ajung la mine informatiile utile pe care le pot procesa,
-  eu ma pot concentra suficient de bine asupra materialului,
- nu ma plictisesc, ba chiar recunosc notiunile,
- mereu apare ceva nou de facut ( nu repetam la nesfarsit acelasi lucru).

4. La varsta de trei ani, cifra magica e 3. 

- lectiile pot fi cu usurinta impartite in trei parti, materialul fiind si mai usor de structurat,
- materialele pentru o anumita tema pot fi prezentate in trei zile consecutiv,
- cand se introduc notiuni noi, e bine sa se mearga cu cate trei. Se pot prezenta mai multe, doar daca din calup fac parte 3 noi si restul deja invatate, urmand sa existe o legatura intre ele.
- din cand in cand, o data la 3 saptamani, lectiile se reiau.

5. Libera alegere...acesta este cu adevarat un cuvant magic in mainile unui magician potrivit! :))

Ca si un adult, eu am preferinte, imi plac anumite jocuri sau activitati ( de exemplu sa rasfoiesc cartile, sa inventez povesti si poezii - sunt foarte buna la rime, de altfel un exercitiu magnific pentru dezvoltarea vocabularului, sa ma joc cu tati cu printesele si piticii si Mickey Mouse etc.).

Daca mediul in care ma joc este  pregatit cu materiale pe care eu singura sa le pot manevra si din care eu singura sa invat...atunci mintea mea nu mai are limite.

Atunci sunt cu adevarat libera sa invat. O parte din materiale pot fi prezentate de parinti, la o alta parte incep eu sa-i  "constientizez solutiile", sa le deduc, sau sa le contruiesc pe baza unor alte exercitii anterioare.
Si da, asa ajung ca pe parcursul timpului meu de joaca de acasa, sa aleg eu singura ce sa invat.
Mami are doar grija cum sa fie prezentate materilale si cum sa le utilizez cat mai eficient.

Dar gata cu palavrageala, e plictisitoare. Maine va voi prezenta o noua lectie, super interesanta...ceva cu un vrej de fasole magic...

Pupici, pupici si La multi ani!
Sofia.

Si printesa il salva pe print din ghearele dragonului....

Cum ar fi daca intr-o zi toate povestile din lumea aceasta s-ar inversa, s-ar amesteca, iar personajele ar fi de nerecunoscut? Printii ar deveni molateci si nepriceputi, iar printesele s-ar da si de trei ori peste cap sa cuprinda lumea.
Cum ar fi daca am citi cu atentie basmele si am descoperi ca de fapt printesele sunt puternice, accepta situatia in care se afla (cateodata din propriile lor greseli), cauta singure solutii, testeaza, esueaza apoi iar incearca si in final razbesc prin neantul de provocari, fiinte mitice si muuulte dorinte.

Pentru ca da, printesele razbesc de unele singure, gandesc, isi fac aliati, ba o zana buna, ba niste animalute sau, de ce nu, o vrajitoare malefica cu care sa faci un targ...vocea in schimbul unei perechi de picioare.
La ce bun sa tot gresesti si sa te lasi lingusita, folosita, provocata, sa tot cumperi ba un pieptene, ba un mar, ba un vis prea mare pentru tine cand tu esti o biata cenusareasa, daca nu exista tocmai sansa de a rascumpara toate aceste greseli...de a invata sa te accepti asa cum esti si mai ales sa-i accepti pe ceilalti.
Doar atunci si numai atunci vrajitoarea va muri, iar demonii vor fi invinsi.

Iata cum imi povesteste mami basmele....acum nu inteleg, dar ulterior transform in joc toate acele temeri si frici pe care le am si nu reusesc sa le verbalizez. Nu inca...
Ce daca in jocul meu moare printesa, copilul sau iepurasul? Probabil trebuie sa moara, pentru ca frica mea sa fie depasita....Ce daca printesa va cadea din turn tocmai cand era pe punctul de a ajunge la print? Era nevoie ca ea sa cada pentru ca ulterior sa razbeasca si sa gaseasca o cale potrivita pentru ea.
Mami a citit acum un an o carte minunata, publicata la editura Trei, Vrajitoarea trebuie sa moara, pe care daca un parinte o citeste, va intelege altfel basmele si mai ales, va intelege altfel jocul copilasilor.



Dar nu asta vroiam sa va povestesc, ci vroiam sa va arat ce am primit sub brad, de Craciun. :))
Este vorba de un joc ce dezvolta gandirea logica si perspectiva spatiala, unde mai pui ca se lipeste de minune si jocul creativ.
Se numeste Camelot Jr, si a sosit la mine tocmai de Craciun in urma unei recomandari tare intelepte ale Emei, mamica prietenei mele.

In principiu, ce trebuie sa faca copilul este sa accepte anumite provocari, cu grad de dificultate din ce in ce mai greu...

....apoi sa aseze piesele jocului astfel incat printul si printesa sa se regaseasca, dupa ce fiecare sau pe rand este inchis intr-un turn.
La inceput nu prea stiam cum sa fac si ma amuzam de tot ce se intampla pe acolo...

Este un joc pentru grupa de varsta 4+, insa primele provocari sunt relativ usoare si pot fi realizate si de catre un copilas de numai 3 ani si 2 luni. :))

Asezam blocurile de lemn, observam potrivirile sau nepotrivirile, si astfel mi-am testat abilitatile motrice, gandirea spatiala si logica, am observat starile de echilibru: stabil, instabil si indiferent.

Dar cel mai grozav mi s-a parut mie faptul ca printesa se duce si-l salveaza pe print, ori de cate ori acesta este inchis in turn de dragon, zmeu sau vrajitor. 
Cateodata  podul cadea, aparea o gaura din senin si printesa ajungea in apa cu crocodili si tot asa...dar alteori o scara aparea de nu stiu unde, o sfoara o ajuta sa coboare din turn si un pod magic statea perfect pentru ca ea sa treaca.

Am tot exersat, am tot potrivit piesele si in curand m-am prins cam cum ar trebui sa le asez si ce trebuie sa fac cu ele...

O sa va mai povestesc si de alte jocuri minunate primite in dar de Craciun, dar pana atunci va las, ma duc sa imbrac o papusica si sa trec cu ea podul catre taramul imaginatiei...

O seara linistita,
Pupici, pupici
Sofia.

Aluat, faina si decoratiuni de brad!

Iata ca a sosit si Ajunul Craciunului!
La noi in casa miroase a cozonac, a perdele proaspat calcate si a brad! :))
Din pacate, eu sunt tocmai acum racita, cu febra. Dar asta nu m-a oprit de la joaca si de la bucuria de a participa alaturi de parintii mei la pregatiri.

Stiu ca multi copii se joaca cu multa placere cu aluatul. Eu una sunt un mare fan al framantatului, intinsului si decupatului.
Mami si tati s-au apucat ieri dupa-masa de cozonaci... totul bine si frumos, dar o mogaldeata de trei ani avea nevoie de atentie si de multe activitati care sa o tina ocupata. 

Asa ca ce putea fi mai distractiv decat sa particip si eu alaturi de ei?

Haideti la joaca cu aluatul!  

Ne-am gandit noi ca ar fi tare frumos sa avem si niste decoratiuni de brad facute de mine pe care sa le impartim in ziua de Craciun rudelor si prietenilor nostri. 
Atentie, decoratiunile obtinute dupaaceasta reteta nu se mananca! Este o coca de tip playdough, extrem de usor de modelat pentru copii, rezistenta, iar decoratiunile rezista mult timp. E drept, eu le mai ling din cand in cand, pentru ca sunt sarate!

De ce aveam nevoie:
- coca;
- un bol incapator;
- sucitor;
- forme pentru decupat;
- o tavita pentru uscat formele / copt.
(eu aveam un set tare dragut pentru prajiturele cumparat de la ikea, de la raionul pentru copii).

Mami mi-a pregatit intr-un castron propriul meu aluat pe care sa-l framant bine, bine.

Ingredientele sunt urmatoarele:
- 2 cesti mari faina;
- 1 ceasca apa;
- 1 ceasca de sare;
- 2 lingurite sare de lamaie;
- 2 lingurite ulei;
- colorant alimentar sau cacao.

Cum am procedat?

Mai intai, mami mi-a dat sa pun ingredientele in bol. Era necesara multa atentie la masurat, dar m-am descurcat.

M-am apucat de framantat si am framantat...

Apoi, am intins aluatul pe masa de lucru cu sucitorul si am tot intins...pana a venit mami si l-a netezit frumos.

Cu formele mele am decupat stelute, omuleti martieni :), braduti, stele si inimioare...

Cu un pai, am dat gaurele pe unde sa treaca panglica...

Le-am pus pe tavita la uscat, pe un calorifer. Se pot si coace la cuptor, insa mamei nu-i place ca se rumenesc.

Separat, mi-a pregatit mami si o coca de biscuiti cu cacao din care am decupat o gramada de alte forme si pe care le-am copt la cuptor. Sunt delicioase!

Azi dimineata, le-am pus snurulete si le-am atarnat in bradut. Tare sunt dragalase...si un cadou minunat pentru Maia, tataie si matusile mele.

Joaca cu aluatul este o experienta senzoriala de neuitat pentru orice copil, chiar si pentru cei reticenti la murdarie, pentru cei sensibili din punct de vedere emotional, pentru cei blocati, timizi si mai ales pentru cei hiperactivi. Odata ce reusesc sa se conecteze corporal si emotional, mintea se linisteste, emotiile se dilueaza iar copiii isi recapata controlul mult mai usor.
Are acelasi efect ca si apa, mai ales cea curgatoare, spuma si puful fin.

Va invit si pe voi sa va alintati simturile alaturi de cei dragi in aceste zile de sarbatoare.

Craciun Fericit!

Pupici, pupici
Sofia

Spuma de ras, culorile, apa si starile de agregare...hmmm

Salutare tuturor,

Astazi n-am mai vrut sa merg la patinoar, spre dezamagirea mamei care prinsese gustul a 20 minute de patinaj cat eu ma chinuiam cu un instructor. Dar vine vacanta, asa ca o sa aiba mami timp sa recupereze.

Dar sa va povestesc despre activitatea noastra de astazi: spuma si gheata.

Dupa o jumatate de ora de harjoneala, mami a scos din congelator o cutiuta stranie plina de stelute colorate. Erau cuburi de gheata sub forma de stelute. :) Gheata reprezinta starea de agregare solida a apei...hihihi

Dar magia consta in faptul ca erau colorate: rosu, galben si albastru...de fapt mami amestecase mai demult apa cu putin colorant alimentar si le-a pus la congelator, dupa care a uitat de ele vreo saptamana.

Apoi, s-a dus la baie si a luat spuma de ras a lui tati (ce-i drept, lui tati nu prea-i foloseste ca are barba).

Sa va zic ce a urmat: a turnat o gramada de spuma intr-o cutie, apoi peste ea stelutele de gheata. Parca era ca intr-o poveste cu craiese ale zapezii...spuma fina de care nu ma mai saturam sa o framant, cuburile de gheata atat de reci, dar atat de frumoase, mai ales cele albastre.

Si ma jucam mereu, imi inghetau manutele, dadeam fuga la baie sa mi le incalzesc sub apa, apoi iar la joaca.

Am observat cum, pe masura ce ma jucam, stelutele se micsorau si se tot micsorau...pana cand, deodata au disparut.
Iar spuma a devenit mai degraba lichida, se scurgea pe mansetele mele, spre disperarea mamei care stia ca acel colorant albastru nu prea iese usor la spalat. :))

Pentru ca da, pe masura ce se topeau stelutele, spuma devenea tot mai colorata, mai degraba albastra.

Inspiratia mamei a venit de la notjustcute, de altfel un site minunat, plin de idei de jocuri senzoriale.
Am stimulat gandirea logica, intelegerea, senzorialul si comunicarea verbala.

Eu nu intelegeam de ce nu mai am spuma, iar mami mi-a povestit un pic despre starile de agregare ale apei. Cam complicat pentru cei trei anisori ai mei, insa gheata s-a topit si spuma s-a muiat toata si s-a colorat.
"Mami, mai pui spuma? ca s-a terminat de la gheata asta..." :))

Iata cum am petrecut eu inca o seara alaturi de mami...iar acum urmeaza o poveste minunata de seara: "Poveste muzicala de Craciun" - o carte recomandata de Camelia si M.  care a aparut cu ziarul Adevarul de astazi, 19 dec 2012. Inca mai poate fi gasita la chioscurile de ziare.

Pupici, pupici,
Sofia.

Cum amenajam spatiul de joaca la 3 ani?

La noi acasa nu prea e spatiu. Desi eu am camera mea, mobila a fost facuta dupa nevoi si buget. Asa ca dulapioarele de jucarii nu exista momentan, dar sunt in plan, spune mami. Nu stiu ce-i acela un plan, cred ca e un loc undeva unde stau lucrurile o perioada pana sa vina la noi...:)

Mami si cu tati au gasit o solutie...sa va povestesc un pic.

In primul rand, mami nu-mi prezinta jucariile in cutii si nu toate odata. De ce? Pentru ca nu ma atrag de nici un fel cutiile multicolore si cosurile de plasa, interminabile cu jucarii, unde mai pui ca nici nu prea stiu sa deschid ambalajele. Cel mult, rascolesc intr-un cos pana la fund si insir in camera tot ce gasesc acolo. Unele ajung si in bucatarie, altele in hol sau in dulapul mamei. O data sau de mai multe ori au aterizat si in ghetele lui tati.

Dar n-a fost asa de la inceput...camera mea devenise un paradis al plusurilor, puzzleurile si cartile stateau gramada, fara nicio noima prin toate partile. Noroc ca acest lucru n-a durat mult.

Pe atunci nu existau nici macar in plan dulapioare speciale pentru mine. Asa ca mami a golit o parte din biblioteca si a modificat un alt corp pentru a le transforma in zona mea de lucru. 

Cartile sunt minunate, le ador, le citesc si le invat cateodata pe de rost. Toate cartile au fost asezate in biblioteca mea, dupa categorii, cu etichete colorate sa le pot identifica usor si eu. Va spun sincer ca inca nu pot, dar ma straduiesc. 

Toate etichetele sunt scrise cu litere mici de tipar, literele pe care invat eu sa le scriu si sa le citesc.

La unele zone (arta, fisele de lucru si activitati) inca mai este de lucru... :)) tot mami sta si mi le prezinta, iar eu imi aleg ce sa lucrez. Stiu sa-mi iau singura penarul sau sa pun la loc jocurile cu carti sau fisele de la Gama dupa ce ma plictisesc de ele, dar cam atat. 

In schimb, am o parte care ma atrage mult si de care nu ma plictisesc pe care mami o mai schimba cateodata, alternand materialele si jocurile. De aici, eu imi aleg singura cu ce vreau sa ma joc, iar daca nu stiu cum se utilizeaza, o intreb pe mami: "ce trebuie sa fac aici?"

Pentru ca invatam sa scriem, mami a ales sa-mi plaseze la indemana jocuri ce stimuleaza mult motricitatea fina:

insirat margele 

insirat nasturi (e un joc minunat si multifunctional de care v-am mai povestit aici), 

materiale de cusut sau de taiat legume

materialul de taiat

de potrivit elemente 

de desfacut diferite capace

sau de desfacut diferite incuietori

o scena de teatru cu magnet

Exercitiile de Motricitate fina ajuta mult la dezvoltarea dexteritatii mainii si degetelor, ulterior vazandu-se rezultatele mai mult decat frumoase la scris, desenat etc.

In cealalta parte este o combinatie intre senzorial si matematica, dar si de motricitate. 

Am la indemana materiale care ma ajuta sa identific forme, sa le potrivesc, sa le numar si sa observe diferentele intre ele.

O numaratoare si un material ce ma ajuta sa numar corect.

Alaturi, am masuta mea de lucru...o masuta mica de la Ikea pe care am acaparat-o numai eu. Si tare draga imi este.

Cand vor veni dulapioarele din plan in camera mea, o sa va arat cum am amenajat. Deocamdata, eu lucrez in camera de zi si tare-mi place sa am locul meu aici, alaturi de mami si tati.

Pupici, pupici,
Sofia.