Si printesa il salva pe print din ghearele dragonului....

Cum ar fi daca intr-o zi toate povestile din lumea aceasta s-ar inversa, s-ar amesteca, iar personajele ar fi de nerecunoscut? Printii ar deveni molateci si nepriceputi, iar printesele s-ar da si de trei ori peste cap sa cuprinda lumea.
Cum ar fi daca am citi cu atentie basmele si am descoperi ca de fapt printesele sunt puternice, accepta situatia in care se afla (cateodata din propriile lor greseli), cauta singure solutii, testeaza, esueaza apoi iar incearca si in final razbesc prin neantul de provocari, fiinte mitice si muuulte dorinte.

Pentru ca da, printesele razbesc de unele singure, gandesc, isi fac aliati, ba o zana buna, ba niste animalute sau, de ce nu, o vrajitoare malefica cu care sa faci un targ...vocea in schimbul unei perechi de picioare.
La ce bun sa tot gresesti si sa te lasi lingusita, folosita, provocata, sa tot cumperi ba un pieptene, ba un mar, ba un vis prea mare pentru tine cand tu esti o biata cenusareasa, daca nu exista tocmai sansa de a rascumpara toate aceste greseli...de a invata sa te accepti asa cum esti si mai ales sa-i accepti pe ceilalti.
Doar atunci si numai atunci vrajitoarea va muri, iar demonii vor fi invinsi.

Iata cum imi povesteste mami basmele....acum nu inteleg, dar ulterior transform in joc toate acele temeri si frici pe care le am si nu reusesc sa le verbalizez. Nu inca...
Ce daca in jocul meu moare printesa, copilul sau iepurasul? Probabil trebuie sa moara, pentru ca frica mea sa fie depasita....Ce daca printesa va cadea din turn tocmai cand era pe punctul de a ajunge la print? Era nevoie ca ea sa cada pentru ca ulterior sa razbeasca si sa gaseasca o cale potrivita pentru ea.
Mami a citit acum un an o carte minunata, publicata la editura Trei, Vrajitoarea trebuie sa moara, pe care daca un parinte o citeste, va intelege altfel basmele si mai ales, va intelege altfel jocul copilasilor.



Dar nu asta vroiam sa va povestesc, ci vroiam sa va arat ce am primit sub brad, de Craciun. :))
Este vorba de un joc ce dezvolta gandirea logica si perspectiva spatiala, unde mai pui ca se lipeste de minune si jocul creativ.
Se numeste Camelot Jr, si a sosit la mine tocmai de Craciun in urma unei recomandari tare intelepte ale Emei, mamica prietenei mele.

In principiu, ce trebuie sa faca copilul este sa accepte anumite provocari, cu grad de dificultate din ce in ce mai greu...

....apoi sa aseze piesele jocului astfel incat printul si printesa sa se regaseasca, dupa ce fiecare sau pe rand este inchis intr-un turn.
La inceput nu prea stiam cum sa fac si ma amuzam de tot ce se intampla pe acolo...

Este un joc pentru grupa de varsta 4+, insa primele provocari sunt relativ usoare si pot fi realizate si de catre un copilas de numai 3 ani si 2 luni. :))

Asezam blocurile de lemn, observam potrivirile sau nepotrivirile, si astfel mi-am testat abilitatile motrice, gandirea spatiala si logica, am observat starile de echilibru: stabil, instabil si indiferent.

Dar cel mai grozav mi s-a parut mie faptul ca printesa se duce si-l salveaza pe print, ori de cate ori acesta este inchis in turn de dragon, zmeu sau vrajitor. 
Cateodata  podul cadea, aparea o gaura din senin si printesa ajungea in apa cu crocodili si tot asa...dar alteori o scara aparea de nu stiu unde, o sfoara o ajuta sa coboare din turn si un pod magic statea perfect pentru ca ea sa treaca.

Am tot exersat, am tot potrivit piesele si in curand m-am prins cam cum ar trebui sa le asez si ce trebuie sa fac cu ele...

O sa va mai povestesc si de alte jocuri minunate primite in dar de Craciun, dar pana atunci va las, ma duc sa imbrac o papusica si sa trec cu ea podul catre taramul imaginatiei...

O seara linistita,
Pupici, pupici
Sofia.