Stiu ca nu ne-am mai auzit de muuulte zile, dar credeti-ma ca nici n-am avut timp, asa multe am avut de facut in vara asta. Am topait prin nisipul fierbinte si prin spuma marii, am urcat dealuri, munti, am batut codrii si m-am tavalit prin iarba proaspat cosita, am studiat animalele de la stana si m-am balacit cu piciorusele in apa limpede de izvor. Dar cel mai mult mi-au placut calatoriile si toti oamenii cu care m-am intalnit si cu care am povestit, toti copiii cu care m-am imprietenit in tren, pe munte, la cabana sau pe plaja.Ce sa mai...am avut o vara incredibil de frumoasa si activa.
Haideti sa o vedeti si in poze, pentru ca altfel nu stiu cum sa o descriu mai frumos.
Cand cineva ma intreaba cum a fost vacanta mea, eu ii spun "bine".
Dar daca ma invita la joc cu papusi, atunci rasare ca prin minune o poveste miraculoasa de la munte despre zane ale muntilor, despre printese ale padurilor, despre legenda Ialomitei sau despre frumoasa salcie ce-si prelinge parul deasupra raului cautandu-si printul apelor.
Sau apar sirene care inoata pana la linia orizontului, catre tara Turcia si inapoi...care zboara pe caluti si calute inaripate deasupra valurilor..
Am studiat natura care de fiecare data ma fascineaza si imi starneste dorinta de a cunoaste mai mult.
Iar calatoriile cu trenul au fost fascinante pentru mine si papuselele mele. Nici nu credeam sa fie atat de placut sa te plimbi cu trenul. Si nu cred ca exista ceva care sa-mi placa mai mult.
Cam asta a fost. Dar de fapt pentru mine a fost mult mai mult. Au fost aproape 4 saptamani in care am exersat cel mai important aspect al fiintelor umane: cel social. Da, la bine si la rau, suntem fiinte sociale iar eu m-am distrat interactionand cu oamenii straini din tren, de la munte sau de la mare si imprietenindu-ma mereu cu alti copii (am nimerit la un moment dat peste o tabara de copii defavorizati social cu care m-am distrat numarand oile baciului, alergand pe tapsan, suindu-ma pe gard si buturugi).
In 4 saptamani de vacanta, nu am deschis televizorul sau laptopul (sau cel putin mami a avut grija sa nu apara in raza mea de actiune) si rareori am vorbit la telefon cu bunica.
Din pacate, pe masura ce cresc, copiii sunt tot mai mult prinsi de tehnologie, de emisiunile TV sau de jocurile pe tableta (al carei mare fan sunt si eu cateodata, cand o prind), pe calculator, sau mai nou, pe smartphone-uri. Asa numitele DVD-uri educationale (apropos, compania Disney a retras de pe DVD-urile Baby Einstein termenul de "educatie") duc la perturbarea interactiunii reale, intr-un context real cu oamenii.
Copiii sunt "animale sociale", au nevoie de relatii umane adevarate, nu de imagini cu oameni sau desene vorbitoare, pentru ca dezvoltarea lor sa fie completa si corecta. Creierul lor are nevoie sa invete sa proceseze indiciile extrospective (trairile psihice ce apar involuntar prin mimica, gestica, non-verbal) intr-o relatie umana.
Copiii au nevoie sa invete sa descifreze indiciile non-verbale, pentru a nu se trezi intr-o zi ca s-au transformat in adulti care interactioneaza imatur cu ceilalti. Implicatiile unui astfel de final? inadaptare sociala, divorturi, ineficienta in domeniul profesional etc.
Si pe masura ce cresc, internetul si media incurajeaza tot mai mult consumul privat. Asa ajung copilasi de 8-9 ani sa stea impreuna, dar sa fie tot mai departe unii de ceilalti, sa posede un vocabular ridicol de mic, incapabili sa formuleze fraze coerente, lungi si corecte gramatical.
Vreti sa stiti cum arata o lume in care oamenii si copiii nu mai pot relationa corect, nu mai pot descifra non-verbalul si informatiile extrospective? E lumea in care traiesc copiii cu autism.
Asa ca ce poate fi mai frumos decat o vacanta in care sa ne rupem complet de tehnologie, in care sa devenim atenti si curiosi la tot ce ne inconjoara si mai ales, in care sa descoperim placerea de a intra in vorba cu oameni frumosi, de a descoperi frumusetea discutiilor cu prieteni vechi si noi.
Pupici, pupici,
Sofia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu