Un gand pentru o ciresica...

A trecut foarte putin timp de cand o fetita frumoasa ca o raza de lumina pe un cer innorat s-a transformat intr-un inger. O urmaream mereu pe blogul mamicii ei, le urmarea activitatile si viata lor simpla si frumoasa.

Pana acum, mamica mea n-a avut putere sa scrie despre asta, de altfel si acum, plange.

Azi, s-au inaltat lumini catre cer pentru acest micut ingeras si din inima noastra au plecat rugaciuni catre Divinitate pentru ea si pentru mamica ei.
Ne rugam ca sufletul ei sa paseasca in lumina linistita stiind ca este iubita, iar mamica ei sa poata pasi in viata mai departe alaturi de fiul ei stiind ca este iubita.
Le multumim pentru ca ne-au bucurat imparatasindu-ne si noua lucruri frumoase din viata lor si ca ei trei au fost si sunt o inspiratie pentru noi.

Drum bun, frumos ingeras. Si noua ne este dor de tine!

http://dpnori.blogspot.ro/2013/09/dor-de-tine.html

Colajul pe intelesul celor mici.

Salutare dragii mei,

Si pentru ca in postarea trecuta v-am povestit despre cum am petrecut eu vacanta, iata ca acum mami s-a gandit sa mai lucram un pic la tehnica colajului.
De data asta, am introdus mult mai multe materiale, unele necunoscute mie, pe care sa le lipim si sa le imbinam cum putem. Fiti siguri ca am avut parte de ajutor din partea mamicii mele.

Iata mai jos o lista cu materialele pe care le-am folosit noi:
- lipici
- foarfeca
- carton ondulat
- panza de sac
- resturi culese dupa ascutirea creioanelor colorate
- betisoare de lemn colorate
- acuarele
- hartie alba
- plastelina

Intai am trasat un contur al lucrarii...adica mami a facut asta. Eu am venit cu ideea: cabana de la munte, pajistea si capita cu fan. Aaaa, si copacei si multe floricele!

Apoi, fara sa mai astept sa-mi povesteasca mami prea multe, m-am apucat de lipit si mozolit totul cu aracet. Gardul cabanei a fost ideea mea si iata ce haios a iesit!

Apoi m-am ocupat de acoperis. Am decis ca va fi rosu. :))

A urmat capita de fan, copacelul si floricelele..

La final, l-am prins pe sevalet si obosita am asteptat o noua zi pentru a-l termina. Pana la urma, nu e asa greu sa folosesti colajul ca si tehnica de lucru. 

Dar cum eu sunt deja o artista complexa, am decis ca lucrarea mea sa fie o tehnica mixta, asa ca mi-am luat acuarelele si m-am apucat serios de lucru.

 

 

Si pentru ca nu ma pot opri nici chiar cand merg la o petrecere, am reluat aceeasi scena cu plastelina, alaturi de mami si o limonada racoritoare. :)

Cred ca stiti deja de ce mami pune asa mult accent pe arta si tot ce tine de motricitatea fina: dezvolta muschii mainii pentru scris, incurajeaza imaginatia si creativitatea, stimuleaza imitatia si chiar empatia (poate ati auzit de neuronii oglinda), incurajeaza stima de sine si increderea in fortele proprii si, poate cel mai important, are o finalitate palpabila: Creatia Proprie!

Spor la lipit sau modelat!

Pupici, pupici,

Sofia.

Vacanta si relatiile umane...

Salutare dragii mei,

Stiu ca nu ne-am mai auzit de muuulte zile, dar credeti-ma ca nici n-am avut timp, asa multe am avut de facut in vara asta. Am topait prin nisipul fierbinte si prin spuma marii, am urcat dealuri, munti, am batut codrii si m-am tavalit prin iarba proaspat cosita, am studiat animalele de la stana si m-am balacit cu piciorusele in apa limpede de izvor. Dar cel mai mult mi-au placut calatoriile si toti oamenii cu care m-am intalnit si cu care am povestit, toti copiii cu care m-am imprietenit in tren, pe munte, la cabana sau pe plaja.

Ce sa mai...am avut o vara incredibil de frumoasa si activa.
Haideti sa o vedeti si in poze, pentru ca altfel nu stiu cum sa o descriu mai frumos.

Cand cineva ma intreaba cum a fost vacanta mea, eu ii spun "bine".
Dar daca ma invita la joc cu papusi, atunci rasare ca prin minune o poveste miraculoasa de la munte despre zane ale muntilor, despre printese ale padurilor, despre legenda Ialomitei sau despre frumoasa salcie ce-si prelinge parul deasupra raului cautandu-si printul apelor.

Sau apar sirene care inoata pana la linia orizontului, catre tara Turcia si inapoi...care zboara pe caluti si calute inaripate deasupra valurilor..

Am studiat natura care de fiecare data ma fascineaza si imi starneste dorinta de a cunoaste mai mult.

Iar calatoriile cu trenul au fost fascinante pentru mine si papuselele mele. Nici nu credeam sa fie atat de placut sa te plimbi cu trenul. Si nu cred ca exista ceva care sa-mi placa mai mult.

Cam asta a fost. Dar de fapt pentru mine a fost mult mai mult. Au fost aproape 4 saptamani in care am exersat cel mai important aspect al fiintelor umane: cel social. Da, la bine si la rau, suntem fiinte sociale iar eu m-am distrat interactionand cu oamenii straini din tren, de la munte sau de la mare si imprietenindu-ma mereu cu alti copii (am nimerit la un moment dat peste o tabara de copii defavorizati social cu care m-am distrat numarand oile baciului, alergand pe tapsan, suindu-ma pe gard si buturugi).

In 4 saptamani de vacanta, nu am deschis televizorul sau laptopul (sau cel putin mami a avut grija sa nu apara in raza mea de actiune) si rareori am vorbit la telefon cu bunica.

Din pacate, pe masura ce cresc, copiii sunt tot mai mult prinsi de tehnologie, de emisiunile TV sau de jocurile pe tableta (al carei mare fan sunt si eu cateodata, cand o prind), pe calculator, sau mai nou, pe smartphone-uri. Asa numitele DVD-uri educationale (apropos, compania Disney a retras de pe DVD-urile Baby Einstein termenul de "educatie") duc la perturbarea interactiunii reale, intr-un context real cu oamenii.

Copiii sunt "animale sociale", au nevoie de relatii umane adevarate, nu de imagini cu oameni sau desene vorbitoare, pentru ca dezvoltarea lor sa fie completa si corecta. Creierul lor are nevoie sa invete sa proceseze indiciile  extrospective (trairile psihice ce apar involuntar prin mimica, gestica, non-verbal) intr-o relatie umana.

Copiii au nevoie sa invete sa descifreze indiciile non-verbale, pentru a nu se trezi intr-o zi ca s-au transformat in adulti care interactioneaza imatur cu ceilalti. Implicatiile unui astfel de final? inadaptare sociala, divorturi, ineficienta in domeniul profesional etc.

Si pe masura ce cresc, internetul si media incurajeaza tot mai mult consumul privat. Asa ajung copilasi de 8-9 ani sa stea impreuna, dar sa fie tot mai departe unii de ceilalti, sa posede un vocabular ridicol de mic, incapabili sa formuleze fraze coerente, lungi si corecte gramatical.

Vreti sa stiti cum arata o lume in care oamenii si copiii nu mai pot relationa corect, nu mai pot descifra non-verbalul si informatiile extrospective? E lumea in care traiesc copiii cu autism.

Asa ca ce poate fi mai frumos decat o vacanta in care sa ne rupem complet de tehnologie, in care sa devenim atenti si curiosi la tot ce ne inconjoara si mai ales, in care sa descoperim placerea de a intra in vorba cu oameni frumosi, de a descoperi frumusetea discutiilor cu prieteni vechi si noi.

Pupici, pupici,

Sofia.

Lansare carte "Ferestre catre copiii nostri"

Miercuri, 24 iulie 2013, orele 19.00, la libraria Carturesti-Verona, Editura Herald si Societatea de Gestalt Terapie din Romania va invita la lansarea cartii scrisa de dr. Violet Oklander "FERESTRE CATRE COPIII NOSTRI"

Prima intalnire a mamicii mele cu Violet Oklander a fost acum 3 ani, cand eu aveam d-abia 1 anisor, iar ea studia care e treaba cu bebeii. Prin intermediul ei, mami a inteles care e legatura jocului in viata mea, a invatat tehnici de abordare a copilului...dar mai ales, a inceput sa se joace cu copilul interior.

Deci daca sunteti prin Bucuresti si nu aveti ce sa faceti miercuri seara, acest eveniment va poate aduce multa satisfactie. Intrarea e gratuita! Ne vedem acolo!

Iata mai jos descrierea oficiala a evenimentului:

Vă invităm miercuri, 24 iulie 2013, ora 19:00, la Librăria Cărtureşti Verona la lansarea cărţii „FERESTRE CĂTRE COPIII NOŞTRI – Gestalt-terapie pentru copii şi adolescenţi”, scrisă de Dr. Violet Oklander şi publicata de editura Herald în colecţia „Psihoterapia”.

„FERESTRE CĂTRE COPIII NOŞTRI. Gestalt-terapie pentru copii şi adolescenţi” este rezultatul muncii de colaborare dintre Editura Herald şi Societatea de Gestalt Terapie din România.

„Faceţi o pauză pentru a vă aminti de propria copilărie şi de luptele care se dădeau în voi pentru a înţelege lumea oamenilor mari! Această carte poate fi o fereastră către copilul din interiorul vostru, ca şi o fereastră către copiii alături de care staţi” – Barry Stevens

În cadrul acestei întâlniri, invitaţii noştri ne vor împărtăşi din experienţa lor bogată în terapia Gestalt, ajutându-ne astfel să ne familiarizăm, printr-un contact direct, cu ce înseamnă să lucrezi cu copiii. Evenimentul include discuţii şi prezentări interactive pentru o mai bună înţelegere a practicilor gestalt şi pentru a descoperi cu ajutorul specialiştilor invitaţi partea practică a cărţii.

La eveniment vor fi prezenţi invitaţii :

• Miruna Techera, psihoterapeut format în Gestalt terapie, formator şi supervizor în SGTR
• Lect. univ.drd. Celestina Dumitriu, psihoterapeut autonom format în Gestalt terapie
• Tientan Alice Ling, psihoterapeut autonom format în Gestalt terapie, Psiholog clinician sub supervizare
• Gabriela Deniz, editor Herald şi psiholog

Cartea autoarei Dr. Violet Oaklander identifică şi oferă posibilităţi creative de a utiliza instrumente clare de decodare a lumii infantile şi a căilor de acces către universul lor (desenul, modelajul, poveştile, marionetele, experienţele senzoriale etc.).

„Această carte este o prezentare inedită de tehnici extrem de variate de lucru cu copiii şi chiar o invitaţie la a descoperi altele noi – o manieră de a onora astfel creativitatea fiecăruia dintre noi.” – Tatiana Chicu, Societatea de Gestalt Terapie din România

Dr. Violet Oaklander a crescut singură trei copii, are un doctorat în psihologie şi două masterate: în consilierea familiei şi copilului, şi în educaţia specială a copiilor cu probleme emoţionale şi dizabilităţi de învăţare. A predat în universităţi americane, a condus Centrul pentru Terapia Copilului şi Adolescentului din Hermosa Beach, California, iar în prezent este directorul Institutului care îi poartă numele şi este membră a comunităţii de specialişti în Gestalt Terapie din Los Angeles.

Prin publicarea acestui volum, Editura Herald întăreşte experienţa de publicare a colecţiei „PSIHOTERAPIA”.  Situate între tradiţie şi inovaţie, cele 15 titluri publicate

• înfăţisează elementele cheie ale principalelor şcoli de psihoterapie
• prezintă arta practicării fiecărui tip de terapie în parte
• discută în detaliu atât experienţa terapeutului, cât şi pe cea a pacientului 

Scrise de specialişti de renume în domeniul Terapiei şi Consilierii, cu o îndelungată practică la catedră şi în cabinet, lucrările descriu tehnicile şi abilităţile psihoterapeutice prin intermediul exerciţiilor, studiilor de caz, tranzacţiilor, jocurilor şi scenariilor.

Bazate pe o viziune cuprinzătoare asupra vieţii, metodele psihoterapeutice permit omului contemporan să-şi trăiască viaţa cu o mai mare conştientizare şi înţelegere.

…

Participarea este liberă.
Vă mulţumim şi vă aşteptăm cu interes!

Recomandare atelier - "Cum ne ajutam copilasul sa-l primeasca pe noul bebelus in familie"

Salutare tuturor,

Mamica mea va invita cu drag la un atelier pentru parintii care asteapta un nou bebelus, dar si pentru cei ce se pregatesc sa devina parinti a doua oara sau pentru oricine este interesat de acest subiect.

Iata mai jos detaliile evenimentului. 

Cu drag!

Multe mamici simt o teama atunci cand noul bebelus este pe drum, iar acasa copilasul mai mare pare ca trece printr-o perioada dificila.
Atunci cand sunt gravide din nou, mamicile sunt preocupate atat de starea bebelusului cat si de starea copilului.
Oare acesta va face fata cu bine acestei perioada sensibile, nasterii, sosirii acasa a bebelusului? Oare va fi gelos pe bebelus? Cum se va adapta noilor conditii de acasa? Dar rolului sau de frate/sora mai mare?


Sunt mama si educatoare si observ schimbarile emotionale si comportamentale ale copiilor atunci cand se confrunta cu sosirea unui nou bebelus. Ce putem face pentru ei?

Va invit intr-un spatiu real al copiilor pentru a parcurge impreuna acest traseu miraculos al intampinarii bebelusului, al crearii legaturilor de atasament intre frati, al depasirii angoaselor si construirii unor relatii armonioase, de dragoste in familie.

Vom discuta despre cum putem sa ii ajutam sa transforme gelozia in dragoste, sa se simta securizati sau pur si simplu sa treaca cu bine printr-o perioada dificila atunci cand acasa soseste un nou bebelus.
Vom cauta sa intelegem strafundurile acelor emotii ce ies la suprafata in aceasta perioada delicata.
Vom alege resurse din care sa ne inspiram si cu care sa lucram.



Unde:
Cresa Copiii Montessori, Str. Aprodul Purice nr 14

Cand:
6 iulie 2013, intre orele 9.30 - 12.00

Cu cine:
Lucia Gheorghiu - Educator, Specialist psihologia copilului, Sociolog, Master Practitioner NLP

Cine poate participa:
Oricine doreste sa gaseasca suport pentru a-si ajuta copiii, acum, cand in familie se pregateste sa soseasca un nou ingeras.
Participarea este gratuita si se va face in baza unei confirmari scrise pe adresa de e-mail: gheorghiu.luci@gmail.com
Atentie! Locurile sunt limitate.

La biblioteca.

Salutare tuturor!

In drumul nostru zilnic spre gradinita, trecem mereu pe langa una din sucursalele Bibliotecii Metropolitane.
http://www.bibliotecametropolitana.ro/
Drumul se face dimineata in graba mare, cu smiorcaielile de rigoare cand sunt obosita si as fi preferat sa dorm un pic sau sa ma joc sau relaxata si curioasa cand sunt odihnita si stiu ca ma asteapta ceva distractiv in acea zi.

Si uite asa, intr-o zi, trecand pe langa biblioteca, am observat ceva...si am intrebat-o pe mami:
"Mami, ce-i acolo?"...iar mami care observa numai ce vrea ea si care complica lucrurile asa cum fac toti adultii, a inceput sa-mi explice cum sta treaba cu biblioteca publica, ce contine, cum se foloseste, de ce exista si cum merg oamenii la biblioteca.
Dupa doua minute de ascultat curioasa, am intrebat din nou: "Bine, mami, dar aia, din spatele bibliotecii ce este?" De fapt, eu ma refeream la ghena de gunoi care arata diferit de cum stiam eu ca trebuie sa arate. :)

Eiii....dar timpul a trecut, o zi, doua, trei, o saptamana, doua, trei, o luna, doua, trei....si intr-o zi o intreb pe mami: "Dar de ce sunt carti la geam?" Acesta a fost declick-ul, aici mi-am dat seama ca acolo trebuie sa fie ceva interesant.
Asa ca dupa alte cateva zile, adica ieri, iesind de la gradi, am intrat pash-pash, pash-pash in BIBLIOTECA, cu mare sfiala, uitandu-ma in jur dupa ceva cunoscut. Prima mea intrebare, cat se poate de tare, a fost: "Ce face doamna aceea acolo", referindu-ma la dna bibliotecar. Pana sa-mi raspunda mama, am descoperit rafturile cu carti de copii. :))) Eheee...de aici incolo s-a scris istorie.

Iata-ma la 3 ani si 8 luni, cu primul meu abonament la biblioteca, imprumutand primele mele carti.

Am luat trei titluri:
1. De la Editura Girasol, o carticica haioasa "Cuvinte despre casa mea", cu disc rotativ.

2. Din colectia Minienciclopedii Larousse, Editura Rao, am luat "Padurea".

3. Tot de la Editura Girasol, colectia STIU SA CITESC, cartea "20 de povesti alese" pe care le ascult cu drag citite de mama seara la culcare.

Acum va trebui sa inteleg si conceptul de a imprumuta care nu este egal cu ALE MELE. Am trei saptamani la dispozitie, timp dupa care imi expira termenul de imprumut. Sper ca pana atunci sa ma plictisesc de ele.

Spor la lectura tuturor!
Pupici, Pupici,
Sofia.

Educatia muzicala timpurie...la ce este buna?

Mie imi place muzica. Inca de cand eram in burtica ma impingeam si ma agitam cand mami asculta muzica, in special Concertul pentru pian nr 21 al lui Mozart.
Va intrebati daca si acum il prefer? Nu pot sa va spun sigur decat ca la cateva zile dupa ce m-am nascut, deschideam larg ochii si ascultam cu atentie ce se intampla, apoi imi fluturam manutele cand parintii mei imi puneau acest fragment.

Nu, nu sunt un geniu muzical pentru ca am ascultat Mozart in uterul mamicii, si nu, nu cant la pian sau la cimpoi la trei ani.
Dar stiu ca imi zbarnie urechile cand tati asculta Gorgoroth fara casti si urlu cat pot de tare "tatiii, s-a stricat calculatorul!", stiu ca la Learn With Music ma duc disperata sa nu pierd nici cea mai mica secventa, iar cand ascult muzica "clasa" e clar ca ma agit, dansez sau dirijez.

Hai sa vedeti cum si-au dat seama parintii mei ca ceva se intampla intre muzica clasica si nevoia mea muzicala.
Ne-am intalnit intamplator cu cateva eleve de la liceul de muzica in centrul vechi, dupa gradinita.
Pentru ca inainte cu o saptamana in acelasi loc am intalnit un saxofonist pe care l-am ascultat timid dintr-un colt, de data asta am fost in extaz ascultandu-le pe fete. Totul imi placea: instrumentele, cutiile acelea ciudate in care le tineau, fetele si muzica.
Ce sa mai, m-am lipit efectiv de ele si am asteptat pana s-a terminat toata demonstatia lor.

La Ateneu, in stagiunea ce tocmai s-a incheiat, s-a desfasurat programul de educatie muzicala pentru copii Clasic e Fantastic. A fost o optiune pentru parintii mei mult mai elaborata a unui program muzical care sa-mi permita sa descopar cat mai multe fatete ale muzicii, decat tot ce testasera pana acum.

Mai jos am sa va postez cateva poze cu mine la spectacol, la Ateneu.

Cand a inceput orchestra sa cante, am ramas muta de uimire: puteti vedea pe fata mea cum muzica parca ma transpusese intr-o transa. Era mult pentru mine, cladirea, decoratiunile, scaunele de catifea si toata atmosfera aceea.

Si nu intamplator spectacolul era despre Chopin, a carui muzica ma linisteste mereu.

Deja dupa cateva demonstratii, eram activa si imi incepusem deja cariera de dirijor, balerina, dansatoare remarcata de mazurka si polonesa.
Aaaa...si am invatat sa numar corect timpii mazurkai.... 1, 2, 3...1, 2, 3

Ce se intampla atunci cand expui copiii de pana in sase ani la muzica si in general culturii muzicale? Apoi, un domn inteligent, pe nume Howard Gardner, psiholog la Harvard, afirma ca inteligenta muzicala este la fel de importanta precum inteligenta matematica, logica, lingvistica, spatiala, kinestezica, interpersonala si intrapersonala.
Pana in sase ani, asa cum toti copiii au un potential lingvistic prin care isi pot insusi limba materna (si nu numai), la fel au un potential muzical prin care pot invata sa cante si sa inteleaga cultura muzicala din care fac parte si sa se exprime emotional prin muzica.
Prin expunerea la muzica, se creaza reprezentari mentale extrem de importante care structureaza realitatea interioara a copilului permitandu-i acestuia sa performeze muzical (prin achizitia sunetelor si procesarea lor).
Un alt aspect tine de angajarea copilului in muzica prin dans/miscare si voce. Acestea sunt predominant kinestezice si presupun achizitiile "tehnice".
Prin joc, copilul experimenteaza si descopera lumea. O insuficienta expunere la muzica a copilasului in primii ani de viata poate duce la atrofierea potentialului muzical. Jocul muzical va fi saracacios si il va priva pe copil de elemente importante ce tin de cultura muzicala din care provine, de abilitati auditive, kinestezice ce ii pot imbogati realitatea interioara.
Thomas Armstrong spunea ca inteligenta se structureaza participand la activitati culturale valorificate de societate, mai ales in perioada copilariei timpurii.
Asa ca, dragi copii, mergeti la hora cu parintii vostri, dansati si cantati cat va tin plamanii!

Pupici, pupici,
Sofia.